Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vizită pastorală a PS Claudiu în parohia Cojocna

 
Vizită pastorală a PS Claudiu în parohia Cojocna
  • 06 Dec 2022
  • 310

Vizită pastorală a Preasfinției Sale Claudiu în parohia greco-catolică Cojocna– binecuvântarea bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril după renovare și a noii capele mortuare

În Duminica Vindecării femeii gârbove, 4 decembrie 2022, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla s-a aflat în vizită pastorală în parohia greco-catolică Cojocna. A fost întâmpinat tradițional, cu pâine și sare, în fața bisericii parohiale cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, de către pr. Daniel Bilaus, parohul greco-catolic din Cojocna, și de comunitatea de credincioși. Pr. Daniel Bilaus i-a urat Ierarhului bun venit, iar apoi a fost salutat și de primarul comunei Cojocna, Sorin Ranga. A urmat Sfânta Liturghie, celebrată în biserica de la a cărei edificare s-au împlinit 120 de ani. Împreună cu Preasfinția Sa Claudiu și preotul paroh, la masa sfântului altar s-au aflat pr. Marius Cerghizan, protopop de Someș, și pr. Traian Bob, preot misionar. Au slujit, de asemenea, diaconul Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, ipodiaconul Mihai Radu Andrei, secretarul Preasfințitului Claudiu, și lectorul Romulus Iușan.

Au fost de față credincioșii parohiei greco-catolice Cojocna, cărora li s-au alăturat preotul Georgel Rednic și credincioșii parohiei ortodoxe Cojocna. Răspunsurile liturgice au fost date de studenți ai Seminarului eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca și de credincioși. În cuvântul de învățătură, Ierarhul s-a oprit la Evanghelia duminicii, a vindecării femeii gârbove, pentru a observa că „prin tot ceea ce facem, prin felul în care facem, prin suferințele pe care le avem, prin problemele din familie, prin problemele personale, prin problemele din lumea în care trăim, și noi suntem într-un fel sau altul gârbovi. Fiindcă problemele noastre și lumea aceasta încearcă să ne împingă cu capul în jos, să privim doar pământul, să nu mai privim cerul. Și de aceea este atât de important să fim împreună și să fim aici într-un loc în care dăm mărturie despre Cer. În care, chiar prin prezența noastră aici, ne spunem nouă și unii altora că nu totul se rezumă la acest pământ, ci că e ceva mai mult decât atât și noi celebrăm deja astăzi acest ceva mai mult.”

„Sfânta Biserică, Sfânta Liturghie, Sfânta Scriptură, Tainele Bisericii, toate ne spun că noi nu suntem făcuți pentru acest pământ, că noi parcurgem o perioadă din drumul nostru pe acest pământ, dar partea frumoasă, partea bună, partea care ne dă speranță este că nu se termină totul aici. (…) Noi vom intra în acea Împărăție pregătită pentru noi de către Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în care nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Dacă privim din acest punct de vedere lucrurile – și aici avem nevoie de ajutorul Bisericii și de Sfânta Liturghie și de viața noastră comunitară – dacă privim cu acești ochi lumea în care trăim, înțelegem ceea ce ne spune apostolul în lectura dinaintea Evangheliei: că lupta noastră nu este a unora cu alții, că noi luptăm împotriva unor puteri ale întunericului care încearcă încontinuu să ne împingă cu fața în jos, să vedem doar pământul. Iar dacă vedem doar pământul, atunci nu ne mai vedem ca frați și surori, ci ne vedem ca rivali, fiindcă fiecare dintre noi, dacă avem doar perspectiva umană, atunci vrem o bucată din acest pământ și vrem mai mult decât celălalt. Și nu contează dacă pământul a fost al celuilalt, nu contează nici dacă bisericile nu sunt ale noastre, ci au fost ale altora, ci noi vrem aici, pe pământ, cât mai mult…”

Din perspectiva acestei lupte spirituale, „înțelegem și mai bine sensul Evangheliei despre femeia gârbovă. Am văzut cu toții oamenii gârbovi. Dar Evanghelia nu ne vorbește doar de o boală trupească, ci ne vorbește despre boala transformată în boală spirituală. Și din acest punct de vedere, fariseii și mai-marii Israelului, care sunt prezenți în acel moment lângă Isus, sunt mult mai gârbovi decât femeia. Fiindcă femeia măcar știe că e bolnavă.” „Vedeți ce diferență în Evanghelie: femeia gârbovă primește vindecare și se ridică, privește cerul. Iar mai-marii Israelului care sunt lângă Isus, în loc să se bucure împreună cu femeia, să dea mărire lui Dumnezeu, așa cum face poporul, îl condamnă pe Isus. De ce a vindecat-o în zi de sâmbătă?! Nu contează că a vindecat-o, nu contează că sunt în fața unei minuni pe care Dumnezeu a făcut-o în viața lor, ci e mult mai important pentru ei că Isus nu respectă sâmbăta. Nu contează nici că e Dumnezeu, nici că vindecă. Să vindece atunci când ei vor.”

Preasfinția Sa a insistat asupra aplecării asupra celor lumești, care nu ne mai lasă timp pentru Dumnezeu, pentru a participa la Sfânta Liturghie, care este lucrul cel mai important din viața noastră, „momentul și spațiul în care îl întâlnim pe Dumnezeu”. „Tocmai la acest banchet, care este pregătit gratuit pentru fiecare dintre noi, nu avem timp să venim, fiindcă suntem prinși cu alte lucruri în viața noastră. Din această logică încearcă să ne scoată Isus atunci când ne împinge din logica cifrei șase, care este cifra acestui pământ, înspre cifra șapte, care este Ziua Domnului. (…) Ce înseamnă Ziua Domnului în viața noastră, în sufletele noastre? Înseamnă să dăm prioritate lui Dumnezeu în viața noastră și să înțelegem că Sfânta Liturghie nu se termină când ieșim pe ușa bisericii, ci Sfânta Liturghie continuă în viața noastră. Noi, încontinuu, trebuie să facem din viața noastră un templu al lui Dumnezeu, o biserică a lui Dumnezeu. Noi suntem temple ale Spiritului Sfânt, dar în fiecare zi trebuie să refacem Templul lui Dumnezeu în viața noastră. Exact cum se fac lucrări la o biserică – și am venit aici să sfințim lucrările acestei biserici -, așa cum se înfrumusețează încontinuu o biserică, așa trebuie să facem și cu viața noastră. Nu putem să lăsăm templele din viața noastră în paragină, ci trebuie să le curățăm, să le înfrumusețăm în fiecare zi, așa cum facem cu o biserică, așa cum facem în casele noastre. Să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Sfântă să mergem pe urmele celor care ne-au adus la credință.”

„În parohia dumneavoastră aveți atâta bogăție, atâția oameni care au marcat acest loc și care au făcut în așa fel încât astăzi noi să fim aici. Îl avem pe tatăl academicianului Iuliu Hațieganu, îl avem pe bunicul Cardinalului Iuliu Hossu și atâția alții. Și atunci înțelegem cât de bogați suntem. Avem oameni din familiile voastre care au făcut ca această biserică să rămână, să dăinuie. Sigur că sunt timpuri dificile, sunt timpuri de încercare pentru fiecare dintre noi. Dar credința lor și viața lor ne-au adus pe noi astăzi, aici. Cu toții cunoaștem acest răsunet de biruință a Cardinalului Iuliu Hossu: «Credința noastră este viața noastră». În felul acesta noi, astăzi, suntem aici. Și de aceea biserica este atât de importantă, fiindcă este mărturie. Sigur că de fapt această biserică contează dacă există o biserică și în sufletele noastre. Dar avem nevoie și de una și de alta. De aceea vă invit să fiți mândri și să mulțumiți lui Dumnezeu, pentru că sunteți în această minunată parohie și în acest minunat spațiu consacrat lui Dumnezeu.”

„Ni se pare că noi astăzi nu suntem la înălțimea celor dinaintea noastră și foarte probabil este așa. Dar ceea ce contează nu este ce avem noi de dat, ce calități avem noi, ce bunuri avem noi, ci contează Bunul cu adevărat, care este Dumnezeu în viața noastră. Contează dacă avem prezența Lui în sufletele noastre și atunci suntem la înălțimea celor dinaintea noastră. Atunci biserica aceasta strălucește în chip spiritual mult mai mult decât vedem noi astăzi aici. Și biserica aceasta este mult mai plină de lumină decât putem noi percepe cu ochii noștri trupești, fiindcă este plină de lumina credinței. Astăzi suntem împreună cu înaintașii noștri, dar mai ales suntem în prezența lui Dumnezeu, ocrotiți de Maica Sfântă, de Sfântul Iosif. Aceasta este viața noastră, aceasta este credința noastră și aceasta vă rog: să purtați aceste adevăruri în inimile voastre, nu doar acum, ci și când ieșiți din biserică și în întreaga voastră viață.”

* * *

Sfințirea capelei mortuare

După celebrarea liturgică, Preasfinția Sa Claudiu a binecuvântat biserica la încheierea lucrărilor de reînnoire și apoi, după o procesiune de la biserica parohială până la noua capelă mortuară, în apropierea bisericii, împreună cu preoții și diaconii, Ierarhul a binecuvântat și această capelă, care a fost edificată în colaborare cu parohia ortodoxă Cojocna și cu Primăria și Consiliul Local Cojocna. Capela va fi utilizată atât de parohia ortodoxă cât și de parohia greco-catolică din localitate. În capela mortuară s-a celebrat un parastas de pomenire pentru preoții care au păstorit de-a lungul timpului parohia greco-catolică Cojocna.

După rugăciune, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit tuturor celor prezenți, în mod particular lui Sorin Ranga, primarul comunei Cojocna, și preotului ortodox Georgel Rednic, fiindcă „am auzit mărturia legată de felul creștinesc și fratern în care aici, în Cojocna, se întâmplă lucrurile. Cred că e, într-adevăr, o mărturie și pentru alte locuri” această bună colaborare, „nu doar între greco-catolici și ortodocși ci și cu alte culte, și cred că dincolo de culte și de confesiuni, pentru faptul că stăm pe acest pământ, suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu, parte a aceleiași familii a lui Dumnezeu și ne afectează la fel și crizele și pandemiile și războaiele, nu contează nici ce confesiune, nici ce etnie avem. Și atunci cu atât mai mult trebuie să fim întăriți.”

„Dintotdeauna suferința i-a unit pe creștini și pe oameni în general. Perioada persecuției comuniste a fost un moment de suferință mare dar și de comuniune. În pușcăriile comuniste nu mai conta dacă ești greco-catolic sau ortodox sau baptist, penticostal sau fără o credință anume, ci în suferință toți se simțeau frați și surori. Să dea Domnul să nu trebuiască să ajungem la suferințe mai mari pentru a ne aduce aminte că suntem parte a unicei familii a lui Dumnezeu”. În încheiere, și pr. paroh Daniel Bilaus a adus mulțumiri, în mod special Primăriei, Consiliului Local și parohiei ortodoxe Cojocna, „pentru foarte buna colaborare pe care am avut-o de-a lungul timpului, în toți acești ani, pentru clădirea capelei mortuare și pentru toate celelalte lucrări și investiții care s-au făcut în această comună.” Doar prin buna colaborare și prin contribuția tuturor au fost posibile aceste realizări – renovări, sfințirea capelei ș.a., „așa cum se cuvine la creștini”.

Scurt istoric

Parohia greco-catolică Cojocna este parohie veche, trecută la Sfânta Unire la 1700. Șematismul Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947 menționează că, între anii 1833-1930, parohia greco-catolică Cojocna a fost sediu protopopesc al Districtului (Județului) Cojocna. Între 1880-1892, parohia a fost păstorită de preotul și protopopul Ioan Hossu, bunicul Episcopului Iuliu Hossu (care mai înainte a fost preot la Milaș). Biserica de zid cu hramul Sfinților Arhangheli Mihai și Gavril a fost construită în anul 1902, de către preotul Ioan Hațieganu, paroh și protopop, tatăl ilustrului acad. dr. Iuliu Hațieganu. Pr. Ioan Hațieganu a fost membru al ASTREI, participant la luptele pentru drepturile naționale ale românilor și la mișcarea memorandistă.

Din anul 1903, a inițiat pelerinaje la sărbătorile Preasfintei Fecioare Maria, obicei care a continuat aici până în 1948, anul trecerii în ilegalitate a Bisericii Române Unite. Credincioși din localități învecinate sau de la distanțe mai mari veneau la biserica greco-catolică din Cojocna, în care se închinau icoanei Preasfintei Fecioare Maria – care și astăzi se află în biserică. Icoana, considerată făcătoare de minuni, s-a aflat, înainte de 1902, într-o biserică veche de lemn, construită în 1716, din care mai există doar piatra de altar. Pr. protopop Ioan Hațieganu a păstorit cu mult har credincioșii din localitatea Cojocna până la sfârșitul vieții. A fost înmormântat la Cojocna, în 3 august 1931, de către Episcopul Iuliu Hossu. Cu ocazia vizitei pastorale pe care a făcut-o în parohia Cojocna, la 5 iunie 1933, dată la care parohia era păstorită de pr. protopop Valer Giurgiu, Episcopul Iuliu Hossu a spus: „De Cojocna mă leagă neșterse amintiri. Clipe fericite am trăit aici în frageda mea copilărie, venind la bunicul meu. Scumpe amintiri mă leagă și de familia distinsului protopop Giurgiu, încă din primii ani ai preoției mele”.

După ieșirea la lumină a Bisericii Române Unite, preotul de atunci, pr. Alexandru Marcu, a revenit la credința greco-catolică împreună cu credincioșii. Astfel, biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și vechea casă parohială, au reintrat în proprietatea Bisericii Române Unite. Parohia greco-catolică Cojocna a fost redeschisă oficial la 28 august 1994. Pr. Alexandru Marcu a păstorit această parohie până în 1999, anul trecerii sale la Domnul. A continuat misiunea pastorală, între 1999-2001, pr. Dumitru Suciu. Din anul 2001, paroh al Parohiei Greco-Catolice Cojocna a fost numit preotul Daniel Bilaus.

Biserica a fost de mai multe ori reparată și reînnoită. Au fost mai multe ocazii în care Episcopii de Cluj-Gherla au vizitat această parohie. Una dintre ele a fost data de 15 noiembrie 2015, când Ierarhul de vie amintire PS Florentin Crihălmeanu a și binecuvântat biserica, în urma unor lucrări mai ample de consolidare și modernizare. De asemenea, la încheierea vizitării mai multor parohii din Protopopiatul Someș, în 1 noiembrie 2018, Preasfinția Sa Florentin s-a oprit și la biserica din Cojocna, unde a oficiat slujba Vecerniei. Și această duminică, de 4 decembrie 2022, a fost o zi de har, de întărire în credință, într-un loc binecuvântat, peste care au coborât noi binecuvântări și prin această vizită pastorală a Preasfinției Sale Claudiu.

 

 

 

 

 

Video (predica)

 



Sursa:eparhiaclujgherla.ro