Dacă știm să trecem prin singurătate și dezolare cu deschidere și conștientizare, putem ieși întăriți din punct de vedere uman și spiritual. Nicio încercare nu este peste puterile noastre; sfântul Paul ne amintește că nimeni nu este ispitit peste puterile sale, pentru că Domnul nu ne abandonează niciodată și, având-l aproape, putem birui orice ispită (cf. 1Cor 10,13). (...) O regulă înțeleaptă spune să nu faci schimbări atunci când ești profund mâhnit.
Astfel a subliniat papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 26 octombrie a.c., din Piața Sfântul Petru, dedicată dezolării ca materie, ca obiectiv al discernământului și inspirată din Cartea lui Ben Sirah 2,1-2.4-5.
Explicând că discernământul se referă la acțiuni cu o conotație afectivă care necesită să fie recunoscută, analizată, evaluată, pontiful s-a referit la dezolare, pe care a definit-o apelând la lucrarea „Exerciții spirituale”, a sfântului Ignațiu de Loyola care, la numărul 317 definește dezolarea „întunericul sufletului, tulburarea interioară, îndemnul spre lucrurile joase și pământești, neliniștea datorată diferitelor agitații și ispite: astfel, sufletul este înclinat spre neîncredere, este fără speranță și fără iubire și ajunge să fie leneș, călduț, trist și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și de Domnul său”.
„Nimeni nu și-ar dori să fie adânc mâhnit, trist” – a spus pontiful – subliniind că, dimpotrivă, ne-am dori cu toții o viață care să fie mereu veselă, fericită și împlinită. Însă – a adăugat – acest lucru, pe lângă faptul că nu este posibil, nu ar fi bun nici pentru noi. De fapt – a spus – schimbarea de la o viață orientată spre vicii poate porni de la o situație de tristețe, de remușcare pentru ceea ce a făcut cineva.
Subliniind importanța de a învăța să citim tristețea, adică să o analizăm, să o evaluăm, papa Francisc a observat că, în zilele noastre, tristețea este privită de cele mai multe ori în mod negativ, „ca un rău de care trebuie să scăpăm cu orice preț”, fără să înțelegem că, de fapt, poate fi un semnal de alarmă indispensabil pentru viață, care ne îndeamnă să explorăm „peisaje mai bogate și mai fertile”.
Pe de altă parte – a reliefat – pentru cei care au dorința de a face binele, tristețea este un obstacol cu care ispititorul vrea să ne descurajeze. În acest caz, trebuie acționat într-un mod exact contrar a ceea ce ți se sugerează, cu hotărârea de a continua facerea de bine.
Pontiful ne-a sugerat să ne gândim la muncă, la studiu, la rugăciune, la un angajament asumat, spunând: „dacă le-am părăsi imediat ce simțim plictiseală sau tristețe, nu am finaliza niciodată nimic. Aceasta este, de asemenea, o experiență comună a vieții spirituale: drumul spre bine, ne amintește Evanghelia, este îngust și în pantă, necesită o luptă, o victorie asupra sinelui”.
„Din nefericire” – a spus pontiful – „unii oameni decid să abandoneze viața de rugăciune sau alegerea pe care au făcut-o, căsătoria sau viața consacrată, împinși de dezolare, fără să se oprească mai întâi să se gândească la această stare de spirit și mai ales fără ajutorul unui ghid.
În cadrul saluturilor în diferite limbi, adresându-se pelerinilor italieni, pontiful și-a îndreptat gândul către tineri, bolnavi, vârstnici și cuplurile de tineri căsătoriți, recomandând tuturor recitarea Rozariului, „această rugăciune mariană simplă și sugestivă” care „arată fiecăruia calea urmării lui Cristos cu încredere și generozitate”.
La finalul audienței generale, papa Francisc s-a rugat pentru victimele atacului dramatic din provincia Kivu de Nord, în Republica Democrată Congo, care a provocat moartea mai multor persoane, inclusiv a unei călugărițe care se îngrijea de bolnavi. De asemenea, pontiful și-a exprimat apropierea față de Ucraina și s-a rugat pentru ca Sfânta Fecioară Maria de la Aparecida să elibereze poporul brazilian de ură și intoleranță.
