(Duminica chemării primilor apostoli)
Duminica trecută, cea a Tuturor Sfinților, ne aducea aminte chemarea la sfințenie, fiind, așa cum spune sfântul Pavel, temple ale Spiritului Sfânt. În consecință atunci când intrăm în bisericile noastre de piatră ne oglindim în ele. Privind armonia, ascultând cântările aduse Domnului, înmiresmându-ne cu miros de bună mireasmă spirituală, ne redescoperim datori să imităm în sufletele și în viețile noastre armonia regăsită.
Duminica de astăzi ne vorbește despre chemarea primilor ucenici și nu putem să nu ne dăm seama că e vorba și de chemarea noastră. Evanghelia ne ajută să înțelegem în ce constă chemarea și cum o împlinim. Răsfoind paginile Sfintei Scripturi vedem că și pentru apostoli lucrurile sunt destul de confuze, având momente în care sunt tentați să aplice o logică exclusiv umană. Așa îi vedem pe fiii lui Zebedeu gata să invoce fulgerele răzbunării peste samarinenii care nu îl primesc pe Isus. Petru intră și el într-o logică asemănătoare atunci când încearcă să-și convingă Maestrul să fugă de suferință. Iuda se pierde de-a binelea în jocuri umane, politice, vânzând Darul lui Dumnezeu.
Și pentru noi înțelegerea chemării se poate îndepărta, într-un moment sau altul, de la semnificația inițială. Contextul evangheliei de astăzi ne ajută în acest sens. Chemarea ucenicilor este situată după momentul ispitirii în deșert și după începutul misiunii publice a lui Isus, aflate sub semnul proorociei lui Isaia: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". Avem deci pe de o parte lupta împotriva întunericului chiar la începutul misiunii Fiului lui Dumnezeu și înțelegem deci chemarea și misiunea noastră în această cheie. Pe de altă parte una dintre posibilele interpretări ale proroociei lui Isaia, face referință la Ghedeon, luminându-ne asupra felului în care lupta trebuie dusă. Ghedeon este cel mai neînsemnat din tribul cel mai puțin numeros între triburile poporului ales. Dar prin încrederea în Dumnezeu și prin puterea luminii biruie imensa armată a vrăjmașilor.
Fiul lui Dumnezeu se naște ca cel mai umil dintre fiii lui Israel într-o iesle din Betleem. El, Lumina lumii îl învinge pe cel rău și dăruiește oamenilor această putere. Își alege ucenicii din Galilea Neamurilor, zonă departe și fizic și spiritual de puritatea Templului din Ierusalim. Pescarii din Galilea și noi împreună cu ei, înțelegem astfel că lupta și chemarea nu are nimic de a face cu aptitudini și calități personale, ci cu încrederea în Dumnezeu. Isus nu le spune: “sunteți datori să deveniți pescari de oameni”, ci “vă voi face pescari de oameni”. Cuvintele Mântuitorului sunt mângâierea și seninătatea noastră, fiindcă iau de pe umerii noștri ispita de a ne simți protagoniști și super-eroi. Dumnezeu ne cheamă și Dumnezeu împlinește vocația noastră. Noi suntem datori în schimb să facem la fel ca și Ghedeon: să ne încredem nu în armele și în puterea noastră, ci în cuvântul lui Dumnezeu. Împreună cu Maica Sfântă să spunem și noi: “Fie mie după cuvântul Tău” pentru a putea fi cu adevărat ucenici. Atunci vocația noastră va începe cu adevărat.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mt 4,18-23
Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut Isus pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob al lui Zebedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zebedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Isus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.
