„Pacea să fie cu voi!”. Este salutul Domnului cel Înviat, care vine în întâmpinarea oricărei slăbiciuni și greșeli umane. Să urmăm, așadar, cele trei păci dăruite de Isus: vom descoperi în noi trei acțiuni ale milostivirii divine. În primul rând dă bucurie, apoi stârnește iertarea, iar în cele din urmă mângâie în oboseală.”
Astfel a evidențiat papa Francisc în omilia Sfintei Liturghii de duminică, 24 aprilie 2022, în cea de-a doua duminică din timpul pascal, dedicată de sfântul Ioan Paul al II-lea milostivirii divine. Sfânta Liturghie a fost prezidată de mons. Rino Fisichella, președintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. În timpul celebrării euharistice, papa Francisc a rămas așezat, din cauza unei dureri la genunchi.
Pontiful a amintit, în primul rând, că milostivirea lui Dumnezeu este dătătoare de bucurie, o bucurie specială, bucuria de a te simți iertat în mod gratuit. „Când, în seara Paștelui, discipolii îl văd pe Isus și îl aud pentru prima dată spunând ‚Pace vouă’, se bucură (cf. v. 20). Erau închiși în casele lor de frică, dar erau închiși totodată în ei înșiși, copleșiți de un sentiment de eșec. Erau ucenici care îl abandonaseră pe Învățător: în momentul arestării sale, au fugit. Petru se lepădase chiar de trei ori de El și unul din grupul lor – unul dintre ei! – a fost trădătorul” – a spus pontiful, explicând că discipolii aveau motive să simtă nu doar frică ci și sentimentul eșecului, chiar dacă în trecut făcuseră și alegeri curajoase, urmându-l pe Învățător cu entuziasm, angajament și generozitate, dar în cele din urmă totul s-a prăbușit; frica a prevalat și au comis marele păcat de a-l lăsa pe Isus singur în cel mai tragic moment. Dacă înainte de Paște se credeau destinați unor lucruri mărețe și discutau despre cine este cel mai mare dintre ei... acum erau în stare de profundă deznădejde.
„În acest climat vine prima pace a Celui Înviat” – a subliniat Sfântul Părinte, un context în care ucenicii ar fi trebuit să se simtă rușinați, dar în schimb se bucură. „De ce? Pentru că acel chip, acel salut, acele cuvinte le mută atenția de la ei înșiși la Isus”. De fapt, textul precizează că ucenicii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul (v. 20). Ei sunt distrași de la ei înșiși și de la eșecurile lor și sunt atrași de ochii lui, unde nu există severitate, ci milostivire.
Cu referire la cea de-a doua oară în care Isus spune: „Pacea să fie cu voi!”, la care adaugă: „Cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi" (v. 21)”, pontiful a explicat că discipolii nu numai că primesc îndurare, dar devin și distribuitori ai îndurării pe care au primit-o, după cum precizează textul din Evanghelia duminicii a doua din timpul pascal: „Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: ‚Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute’.”
„Ei” – a continuat Sfântul Părinte – „primesc această putere, dar nu pe baza meritelor lor”, precizând că este un har „care se bazează totuși, pe experiența lor ca oameni iertați”. „Și astăzi și întotdeauna în Biserică, iertarea trebuie să ajungă la noi în acest mod, prin bunătatea smerită a unui mărturisitor milostiv, care știe că nu este deținătorul unei puteri, ci un canal al milostivirii, care revarsă asupra altora iertarea de care a beneficiat mai întâi el” – a evidențiat Sfântul Părinte. Pontiful a reliefat că, atunci când
experimentăm bucuria de a fi eliberați de povara păcatelor noastre, a eșecurilor noastre; când trăim pe propria piele ce înseamnă să te naști din nou, după o experiență care părea fără ieșire, atunci trebuie să împărtășim cu cei din jurul nostru pâinea îndurării.
„Pacea să fie cu voi", repetă Domnul a treia oară când reapare opt zile mai târziu în fața ucenicilor, pentru a confirma credința zbuciumată a lui Toma, pe care „nu-l tratează cu asprime”, apostolul fiind mișcat în adâncul lui de atâta bunăvoință. „Și astfel” – a continuat – „din necredincios devine credincios și face cea mai simplă și mai frumoasă mărturisire de credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. (v. 28).
„Este o invocație frumoasă pe care ne-o putem însuși și pe care o putem repeta de-a lungul zilei, mai ales atunci când suntem încercați de îndoieli și obscuritate, precum Toma” – a mai spus papa Francisc, evidențiind că Isus „nu vine la noi triumfător și cu dovezi copleșitoare, nu face miracole bombastice, ci oferă semne calde de îndurare. El ne consolează în același mod ca în Evanghelia de astăzi: oferindu-ne rănile sale”.
