Secretariatul general al Sinodului a dat publicității Documentul pregătitor și Ghidul cu privire la parcursul sinodal dedicat sinodalității, cu începere în zilele de 9 și 10 octombrie la Roma, și pe 17 octombrie în Bisericile locale. Adunarea sinodală cu tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune” va avea punctul culminant în 2023, în Vatican.
A asculta, “fără prejudecăți”. A lua cuvântul în mod curajos, adoptând parresia. A dialoga cu Biserica, societatea și alte confesiuni creștine.
Secretariatul general al Sinodului a publicat Documentul pregătitor și Ghidul în vederea orientării parcursului Sinodului despre Sinodalitate.
Documentul se dorește a fi mai ales “un instrument” pentru a favoriza prima etapă de ascultare și consultare a poporului lui Dumnezeu în Bisericile locale, etapă care va începe în octombrie 2021 și se va încheia în aprilie 2022.
Ghidul este conceput ca “un manual” care oferă “sprijin practic” referenților diecezani pentru pregătirea poporului lui Dumnezeu. Acesta conține rugăciuni, exemple ale recentelor Adunări sinodale și un glosar de termeni legați de procesul sinodal.
“Nu este o carte de reguli”, ci “un ghid pentru a sprijini eforturile fiecărei Biserici locale”.
La baza celor două publicații se află o întrebare de fond: “Cum se realizează azi, la diferite niveluri (fie local, fie universal) acel “parcurs împreună” care permite Bisericii să vestească Evanghelia, în conformitate cu misiunea care i-a fost încredințată? Și care sunt pașii pe care Duhul Sfânt ne îndeamnă să-i facem pentru a crește asemenea unei Biserici sinodale?
Pentru a răspunde la o astfel de întrebare, Secretariatul Sinodului subliniază necesitatea “de a trăi un proces eclezial care să fie participat și incluziv”, care să ofere fiecăruia, îndeosebi celor aflați la margini, oportunitatea de a se exprima și de a fi ascultați; apoi, să se recunoască și să se aprecieze varietatea carismelor și să se examineze “modul în care sunt trăite în Biserică responsabilitatea și puterea”.
Se cere apoi “să se acrediteze comunitatea creștină ca subiect credibil și partener de încredere” în parcursurile de dialog, reconciliere, incluziune și participare. De asemenea, se sugerează “regenerarea relațiilor” cu reprezentanții altor confesiuni, cu organizațiile societății civile și mișcările populare.
Așadar, pași concreți care se fac într-un cadru istoric marcat de “tragedia” pandemiei de Covid și într-un context în care în care Biserica se confruntă în interiorul său cu lipsa de credință, cu situații de corupție și abuzuri. Însă, tocmai în aceste “brazde săpate de suferință” înfloresc “drumuri noi” pentru “refondarea parcursului vieții creștine și ecleziale”.
În document, se dedică amplu spațiu laicilor, reiterându-se că toți cei botezați sunt “subiecte active de evanghelizare” și că este fundamental ca păstorii “să nu se teamă să asculte turma”. De fapt, într-o Biserică sinodală, “fiecare are ceva de învățat de la celălalt”.
Textul pregătitor propune apoi o serie de întrebări în vederea orientării consultării poporului lui Dumnezeu, începând cu întrebarea: “Cum se realizează azi, în Biserica voastră locală, ‘mersul împreună’?
De aceea, se îndeamnă la analizarea experiențelor în propria dieceză, ținând cont de relațiile dintre credincioși și cler, dintre parohii, dar și dintre episcopi, incluzând în analiză diferitele forme de viață consacrată, asociațiile, mișcările și instituțiile gestionate de Biserică, precum școli, spitale și asociații de caritate. În analiză trebuie incluse și relațiile și inițiativele comune cu alte religii și cu sfera politică, culturală, financiară, cu sfera muncii, a sindicatelor și a grupurilor minoritare.
Roadele acestor reflecții vor fi sintetizate în maximum zece pagini – explică Secretariatul Sinodului – evidențiind că scopul “nu este de a produce documente”, ci de a face să încolțească visuri, profeții, speranțe.