După învierea Sa, Isus îi copleșește pe apostolii săi cu milostivirea divină, pentru ca, ”milostiviți”, să devină la rândul lor milostivi. Este, pe scurt, omilia papei Francisc la Sfânta Liturghie din cea de-a doua duminică a Paștelui, ”Duminica Îndurării Divine”, celebrată în biserica-sanctuar ”Santo Spirito in Sassia”, nu departe de Piața San Pietro.
”Isus înviat”, a remarcat papa la omilie, ”apare discipolilor de mai multe ori. Cu răbdare, consolează inimile lipsite de încredere. După învierea sa, El efectuează astfel învierea discipolilor, iar ei, repuși pe picioare de Isus, își schimbă viața. Înainte, atâtea cuvinte și atâtea exemple ale Domnului n-au reușit să-i transforme. Acum, la Paști, se întâmple ceva nou. Și se întâmplă sub semnul milostivirii. Isus îi ridică cu ajutorul milostivirii, iar ei, milostiviți, devin milostivi”. Mai întâi de toate, a spus papa în continuarea omiliei, ei sunt ”milostiviți” prin trei daruri ale lui Isus: pacea, Spiritul Sfânt și, în fine, rănile sale.
Papa Francisc: ”În primul rând, Isus le dă pacea. Acei discipoli erau înfricoșați. Se încuiaseră în casă de frică, din teama de a fi arestați și de a sfârși la fel ca Învățătorul lor. Dar nu erau închiși numai în casă, erau închiși și în remușcările lor. L-au abandonat și renegat pe Isus. Se simțeau incapabili, buni de nimic, greșiți. Isus sosește și repetă de două ori: Pace vouă! Nu aduce o pace care ia problemele din afară, ci o pace care revarsă încredere înăuntru. Nu o pace exterioară, ci pacea inimii”.
În al doilea rând, Isus îi milostivește pe discipoli oferindu-le pe Spiritul Sfânt ”pentru iertarea păcatelor” (vv. 22/23). Discipolii erau vinovați, au fugit părăsindu-L pe Învățătorul lor, iar păcatul te frământă, răul are prețul său. ”Păcatul nostru, după cum spune Psalmul (cf. 51,1) ne stă mereu înainte, iar singuri nu putem să-l ștergem. Numai Dumnezeu îl elimină, numai El, prin milostivirea sa, ne face să ieșim din mizeriile noastre cele mai profunde”.
Papa Francisc: ”Iertarea în Spiritul Sfânt este darul pascal pentru a învia lăuntric. Să cerem harul de a o primi și de a îmbrățișa Sacramentul iertării, de a înțelege că în centrul spovezii nu suntem noi cu păcatele noastre, ci Dumnezeu cu milostivirea sa. (...) Este sacramentul învierii, este milostiviră pură”.
Împreună cu pacea care reabilitează și iertarea care ridică, Isus îi milostivește pe discipoli cu al treilea dar: rănile sale. ”Prin rănile acelea noi suntem vindecați” (cf. 1 Petru 2,24; Isaia 53,5).
Papa Francisc: ”Dar cum poate o rană să ne vindece? Prin milostivire. În acele răni, asemenea lui Toma, atingem cu mâna că Dumnezeu ne iubește până la capăt, că și-a însușit rănile noastre, că a purtat în trupul său slăbiciunile noastre. Rănile sunt canale deschise între El și noi, canale care revarsă milostivire asupra mizeriilor noastre. Rănile sunt căile pe care Dumnezeu le-a deschis larg pentru ca noi să intrăm în bunătatea sa și să atingem cu mâna cine este El”.
După ce au fost ”milostiviți”, discipolii lui Isus devin la rândul lor milostivi. Arată acest lucru cartea Faptele Apostolilor, unde se spune că ”niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun” (4,32). ”Nu este comunism”, a subliniat papa, ”este creștinism în stare pură”. Cei care mai înainte se certau între ei cu privire la premii și onoruri, acum se spune despre ei că ”au o singură inimă și un singur suflet”. Ce anume i-a făcut să se schimbe atât de mult? ”Ei”, a spus papa, ”au văzut în celălalt aceeași milostivire care a transformat viața lor. Au descoperit că au în comun misiunea, că au în comun iertarea și Trupul lui Isus: împărțirea bunurilor pământești părea o consecință firească”. Temerile lor s-au risipit atingând rănile Domnului: ”acum nu le este teamă să se îngrijească de rănile celor nevoiași, pentru că acolo îl văd pe Isus, pentru că acolo este Isus, în rănile celor nevoiași”.
Papa Francisc: ”Soră și frate, vrei o dovadă că Dumnezeu a atins viața ta? Vezi dacă te înclini asupra rănilor celorlalți. Astăzi este ziua în care să ne întrebăm: Eu, care de atâtea ori am primit pacea lui Dumnezeu, care de atâtea ori am primit iertarea sa și milostivirea sa, sunt milostiv cu ceilalți? Eu, care de atâtea ori m-am hrănit cu Trupul lui Isus, fac ceva ca să dau de mâncare celui sărac? Să nu rămânem indiferenți. Să nu trăim o credință pe jumătate, care primește și nu dă, care primește darul dar nu se face dar. Am fost milostiviți: să devenim milostivi. Pentru că dacă iubirea sfârșește cu noi înșine, credința se usucă într-un intimism steril. Fără ceilalți, devine neîntrupată. Fără faptele de milostenie, ea moare (cf. Iacob 2,17). Frați, surori, să ne lăsăm înviați de pacea, de iertarea și de rănile lui Isus milostiv. Și să cerem harul de a deveni martori de milostivire. Numai în acest fel credința va fi vie. Iar viața va fi unificată. Numai în acest fel vom vesti Evanghelia lui Dumnezeu, care este Evanghelie de milostivire”.
La încheierea Sfintei Liturghii din biserica-sanctuar ”Santo Spirito in Sassia”, papa a condus rugăciunea ”Regina Coeli”. În scurta alocuțiune care a precedat recitarea rugăciunii, papa a mulțumit celor care au contribuit la organizarea acestei slujbe și a salutat prezența credincioșilor, restricționată din cauza pandemiei. Au luat parte, potrivit Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, asistenți medicali, deținuți, persoane cu dizabilități și migranți, Surorile Ospitaliere ale Milostivirii Divine și voluntari ai Protecției Civile. ”Voi”, a spus papa în cuvântul său, ”reprezentați unele realități în care milostivirea se face concretă, se face apropiere, slujire, atenție față de persoanele în dificultate. Vă urez să vă simțiți întotdeauna milostiviți ca să fiți la rândul vostru milostivi. Fecioara Maria, Maica milei, să ne dobândească tuturor harul acesta”, a încheiat papa Francisc.
Primiți la final binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc în Duminica a doua a Paștelui – Duminica Milostivirii Divine – binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
