Bucuria unor momente religioase intense nu trebuie să se schimbe în lene spirituală; misiunea creștinului este să aprindă mici lumini în inima oamenilor și să ducă în lume un pic de iubire și de speranță. Este, pe scurt, alocuțiunea papei Francisc de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 28 februarie a.c., de la fereastra Palatului Apostolic, cu participarea a sute de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro.
În adierile de primăvară care s-au lăsat în ultimele zile peste colinele Cetății Eterne, papa Francisc, care duminica viitoare se va afla în călătorie apostolică în Irak, a vorbit astăzi despre misterul Schimbării la Față, în centrul evangheliei proclamate în cea de-a doua duminică a Postului Mare după calendarul roman sau latin.
Cea de-a doua duminică a Postului Mare, a spus papa în alocuțiunea sa, ne invită să contemplăm Schimbarea lui Isus la Față pe munte, înaintea a trei dintre discipolii săi (Marcu 9,2-10). Cu puțin timp înainte, Isus anunțase că, la Ierusalim, avea să sufere mult, să fie respins și dat la moarte. ”Ne putem închipui”, a notat Sfântul Părinte, ”ce s-a întâmplat atunci în inima prietenilor săi mai apropiați: imaginea unui Mesia puternic și triumfător începe să intre în criză, visele lor sunt frânte și îi ia cu asalt angoasa la gândul că Învățătorul în care au crezut ar putea fi ucis ca cel mai rău dintre răufăcători”. Acela este momentul în care Isus îi cheamă pe Petru, Iacob și Ioan și îi conduce cu sine pe munte (cf. v.2).
În viziunea biblică, muntele este locul înălțat, unde cerul și pământul se ating, unde Moise și profeții au făcut experiența extraordinară a întâlnirii cu Dumnezeu. Isus urcă spre înălțimi împreună cu trei discipoli și se opresc pe vârful muntelui, unde se schimbă la față înaintea lor. ”Chipul său luminos și hainele lui strălucitoare, care anticipă imaginea sa de Înviat, oferă acelor oameni înfricoșați lumina”, a spus mai departe papa, ”lumina speranței pentru a trece prin întuneric: moartea nu va fi sfârșitul a toate, pentru că se va deschide la gloria Învierii. Altfel spus, Isus vestește moartea sa, îi conduce pe munte și le arată ce se va întâmpla după înviere”.
Papa Francisc: «După cum a exclamat apostolul Petru (cf. v.5), e frumos să stai cu Domnul pe munte, să trăiești această ”anticipare” de lumină în inima Postul Mare. Este un îndemn la a ne aminti, mai ales când trecem printr-o încercare grea, că Domnul a înviat și că nu-i permite întunericului să aibă ultimul cuvânt».
Uneori, a reluat papa, se întâmplă să trecem prin ”momente de obscuritate” în viața personală, familială sau socială și să ne temem că nu există o cale de ieșire. ”Ne simțim înfricoșați”, a subliniat papa, ”în fața marilor enigme precum boala, suferința inocentă sau misterul morții. Chiar pe drumul de credință, deseori ne împiedicăm dând piept cu scandalul crucii și cu cerințele Evangheliei, care ne cere să ne dăruim viața în slujire și să o pierdem în iubire, în loc să o păstrăm și să o apărăm. Avem nevoie, atunci, de o altă privire, de o lumină care să lumineze în adâncime misterul vieții și să ne ajute să mergem dincolo de schemele noastre și de criteriile acestei lumi”.
Papa Francisc: «Suntem chemați și noi să urcăm pe munte, să contemplăm frumusețea Celui înviat care aprinde licăriri de lumină în orice fragment al vieții noastre și ne ajută să interpretăm istoria pornind de la biruința sa pascală».
Cu toate acestea, a avertizat mai departe papa Francisc, e necesar să fim atenți pentru ca exclamația ”Ce frumos este pentru noi să stăm aici!” să nu se transforme în ”lene spirituală”.
Papa Francisc: «Nu putem rămâne pe munte și să ne bucurăm singuri de beatitudinea acestei întâlniri. Isus însuși ne readuce la vale, printre frații noștri și în viața de zi cu zi. Trebuie să ne ferim de lenea spirituală: ne simțim bine noi, cu rugăciunile și slujbele noastre, și aceasta ne este îndeajuns. Nu! A urca pe munte nu înseamnă a uita realitatea. A se ruga nu înseamnă niciodată a evada din greutățile vieții. Lumina credinței nu folosește pentru o frumoasă emoție spirituală. Suntem chemați să facem experiența întâlnirii cu Cristos pentru ca, luminați de lumina sa, să o putem duce și să o facem să strălucească pretutindeni. A aprinde mici lumini în inima persoanelor, a fi mici candele de Evanghelie care duc un pic de iubire și de speranță: aceasta este misiunea creștinului».
La finalul alocuțiunii sale, papa a invocat ajutorul Preasfintei Fecioare Maria pentru ”a primi cu stupoare lumina lui Cristos, a o păstra și a o împărți cu ceilalți”.
Papa a făcut, la saluturile finale, un apel la rugăciune pentru Nigeria, unde 317 fete au fost răpite dintr-o școală, și a transmis susținerea sa pentru Ziua internațională a bolilor rare. În fine, o subliniere pentru Postul Mare:
Papa Francisc: «Vă urez tuturor drum bun în acest timp al Postului Mare și vă sfătuiesc o formă de post, un post care nu vă va aduce foame. Să postiți de la bârfe și de la vorbirea de rău. E o formă specială de post. ”În acest Post nu voi vorbi rău despre alții, nu voi căuta bârfele”: acest lucru îl putem face cu toții. Este un post frumos acesta. Nu uitați, apoi, că va fi util ca în fiecare zi să citiți un paragraf din Evanghelie, să aveți o Evanghelie mică în buzunar, în geantă, și să o luați în mâini când e posibil, oricare paragraf. Acest lucru ne va face să-i deschidem inima înaintea Domnului.»
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
