Vechiul Testament ne prezintă istoria umană ca pe un pendul ce oscilează încontinuu între bine și rău. Tocmai în momentul în care pare să ajungă cu mare greutate la piscurile comuniunii cu Dumnezeu, omenirea se prăbușește precum bolovanul lui Sisif înspre abisurile trădării și toată munca trebuie luată de la început. Așa este de exemplu momentul întoarcerii din exil: de-abia eliberați din robia Egiptului, poporul ales vrea un rege. Deși au avut ocazia să experimenteze felul în care mâna Domnului, adevăratul rege al lui Israel, i-a ocrotit de atâtea ori pe lungul drum al întoarcerii, acum vor altceva. Iar când Dumnezeu, respectând libertatea lor le dăruiește un rege, începe o altă etapă a istoriei, cea a regilor, cu un rezultat din păcate atât de previzibil: fiecare rege face lucruri și mai rele decât tatăl său.
În fața unei astfel de realități, Ecleziastul pe bună dreptate exclamă: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune. ... M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt”.
Evanghelia de astăzi începe cu o astfel de succesiune a neamurilor, împletind fapte vrednice de laudă, cu altele mai puțin onorante. Totul merge la fel, de 3 ori 14 generații. Totul, până într-un punct. Un punct în care istoria noastră pare să încremenească. Pentru câteva clipe, în momentul nașterii Mântuitorului, toată creația se oprește pătrunsă de mirare. E un moment de resetare a întregului Univers. Dumnezeu, prin Fiul său, se naște din cea mai perfectă dintre creaturi și totul are un nou început. Pentru ochii profanilor, totul pare să meargă la fel în continuare, însă începe o nouă eră. Cele de 3 ori 14 neamuri își găsesc împlinirea într-o nouă generație: cea a fiilor lui Dumnezeu.
Ieslea din Betleem devine astfel noua Grădină a Raiului, din care noul Adam surâde fericit în așteptarea unei noi Eve. Pe Cruce, atunci când adormind, coasta lui va fi străpunsă, noua Evă, Biserica, va răsări, iar omul nu va mai fi niciodată singur!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Mt 1,1-25
Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Isus, Care se cheamă Cristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Isus Cristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Spiritul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Isus.