Viitorul Sinod al Episcopilor dedicat Familiei

Printre inițiativele cele mai importante ale Papei Francisc se numără cu siguranţă cea referitoare la viitorul Sinod al Episcopilor dedicat familiei, ce trezeşte un interes deosebit atât datorită problemelor ce vor fi discutate cât şi metodei de lucru ce va fi adoptată, constituindu-se într-un barometru al unui stil de a conducere a Bisericii mai colegial, sinodal, despre care s-a vorbit de multe ori. Citește mai mult în prima parte.

Partea a II-a

Chestionar

Chestionarul ar trebui să permită Bisericilor particulare să participe în mod activ la pregătirea Sinodului. Acesta a dat naştere la multe întrebări şi la unele critici, dar îl reluăm integral pentru a arăta disponibilitatea Bisericii de a aborda şi problemele cele mai spinoase.

1- Despre răspândirea Sfintei Scripturi şi a Magisteriului Bisericii în privinţa familiei

a). Care este cunoaşterea reală a învăţăturilor din Biblie, din Gaudium et spes, din Familiaris consortio şi din alte documente ale Magisteriului postconciliar despre valoarea familiei conform Bisericii Catolice? Cum sunt formaţi credincioşii noştri la viaţa familială conform învăţăturii Bisericii?
b). Unde este cunoscută, unde este acceptată integral învăţătura Bisericii? Se întâlnesc dificultăţi în punerea ei în practică? Care?
c). Cum este răspândită învăţătura Bisericii în contextul programelor pastorale la nivel naţional, diecezan şi parohial? Ce cateheză se face despre familie?
d). În ce măsură – şi îndeosebi asupra căror aspecte – această învăţătură este realmente cunoscută, acceptată, refuzată şi/sau criticată în ambiente extra-ecleziale? Care sunt factorii culturali care împiedică receptarea deplină a învăţăturii Bisericii despre familie?

2 – Despre căsătorie conform legii naturale

a). Ce loc ocupă conceptul de lege naturală în cultura civilă, fie la nivel instituţional, educativ şi academic, fie la nivel popular? Ce viziuni ale antropologiei sunt subînţelese în această dezbatere despre fundamentul natural al familiei?
b). Conceptul de lege naturală în relaţie cu unirea dintre bărbat şi femeie este în mod obişnuit acceptată ca atare din partea botezaţilor în general?
c). Cum este contestată în practică şi în teorie legea naturală despre unirea dintre bărbat şi femeie în vederea formării unei familii? Cum este propusă şi aprofundată în organismele civile şi ecleziale?
d). Dacă cer celebrarea căsătoriei botezaţi nepracticanţi sau care se declară necredincioşi, cum trebuie înfruntate provocările pastorale care urmează?

3 – Pastoraţia familiei în contextul evanghelizării

a). Care sunt experienţele născute în ultimele decenii în privinţa pregătirii la căsătorie? Cum s-a încercat să se stimuleze misiunea de evanghelizare a soţilor şi a familiei? Cum trebuie promovată conştiinţa familiei ca „Biserică domestică”?
b). S-a reuşit să se propună stiluri de rugăciune în familie care să reuşească să reziste la complexitatea vieţii şi a culturii actuale?
c). În situaţia actuală de criză între generaţii, cum au ştiut familiile să realizeze propria vocaţie de transmitere a credinţei?
d). În ce mod Bisericile locale şi mişcările de spiritualitate familială au ştiut să creeze parcursuri exemplare?
e). Care este aportul specific pe care cuplurile şi familiile au ştiut să-l dea în privinţa răspândirii unei viziuni integrale despre cuplu şi despre familia creştină credibilă astăzi?
f). Ce atenţia pastorală a arătat Biserica pentru a susţine drumul cuplurilor în formare şi al cuplurilor în criză?

4 – Despre pastoraţie pentru a face faţă unor situaţii matrimoniale dificile

a). Convieţuirea ad experimentum este o realitate pastorală relevantă în Biserica particulară? În ce procent s-ar putea estima numeric?
b). Există uniri libere de fapt, fără recunoaştere nici religioasă nici civilă? Există date statistice credibile?
c). Despărţiţii şi divorţaţii recăsătoriţi sunt o realitate pastorală relevantă în Biserica particulară? În ce procent s-ar putea estima numeric? Cum se face faţă acestei realităţi prin programe pastorale corespunzătoare?
d). În toate aceste cazuri: cum trăiesc botezaţii iregularitatea lor? Sunt conştienţi de asta? Manifestă pur şi simplu indiferenţă? Se simt marginalizaţi şi trăiesc cu suferinţă e). imposibilitatea de a primi sacramentele?
e). Care sunt cererile pe care persoanele divorţate şi recăsătorite le adresează Bisericii în privinţa sacramentelor Euharistiei şi Reconcilierii? Printre persoanele care se află în aceste situaţii câte cer aceste sacramente?
f). Grăbirea practicii canonice în privinţa recunoaşterii declaraţiei de nulitate a legăturii matrimoniale ar putea să ofere o reală contribuţie pozitivă la soluţionarea problematicilor persoanelor implicate? Dacă da, în ce forme?
g). Există o pastoraţie pentru a veni în întâmpinarea acestor cazuri? Cum se desfăşoară această activitate pastorală? Există programe în această privinţă la nivel naţional şi diecezan? Cum este vestită celor despărţiţi şi divorţaţi recăsătoriţi milostivirea lui Dumnezeu şi cum este pus în act sprijinul Bisericii dat drumului lor de credinţă?

5 – Despre uniri de persoane de acelaşi sex

a). Există în ţara voastră o lege civilă de recunoaştere a unirilor de persoane de acelaşi sex echivalate în vreun fel căsătoriei?
b). Care este atitudinea Bisericilor particulare şi locale fie în faţa statului civil promotor al unirilor civile între persoane de acelaşi sex, fie în faţa persoanelor implicate în acest tip de unire?
c). Ce atenţie pastorală este posibilă să se aibă faţă de persoanele care au ales să trăiască după acest tip de uniri?
d). În cazul unirilor de persoane de acelaşi sex care au adoptat copii cum trebuie să ne comportăm pastoral în vederea transmiterii credinţei?

6 – Despre educarea copiilor în sânul situaţiilor de căsătorii iregulare

a). Care este în aceste cazuri proporţia estimată de copii şi adolescenţi în raport cu copiii născuţi şi crescuţi în familii constituite în mod regulamentar?
b). Cu ce atitudine se adresează Bisericii părinţii? Ce anume cer? Numai sacramentele sau şi cateheza şi învăţământul în general al religiei?
c). Cum ies în întâmpinare Bisericile particulare la necesitatea părinţilor acestor copii de a oferi o educaţie creştină propriilor copii?
d). Cum se desfăşoară practica sacramentală în aceste cazuri: pregătirea, administrarea sacramentului şi însoţirea?

7 – Despre deschiderea soţilor la viaţă

a). Care este cunoaşterea reală pe care o au creştinii despre învăţătura din Humanae vitae despre paternitatea responsabilă? Ce conştiinţă există despre evaluarea morală a diferitelor metode de reglementare a naşterilor? Ce aprofundări ar putea să fie sugerate în acest sens din punct de vedere pastoral?
b). Este acceptată această învăţătură morală? Care sunt aspectele mai problematice care fac dificilă acceptarea în marea majoritate a cuplurilor?
c). Care metode naturale sunt promovate din partea Bisericilor particulare pentru a-i ajuta pe soţi să pună în practică învăţătura din Humanae vitae?
d). Care este experienţa cu privire la această temă în practica sacramentului pocăinţei şi în participarea la euharistie?
e). Ce contraste se evidenţiază între învăţătura Bisericii şi educaţia civilă în această privinţă?
Cum trebuie promovată o mentalitate mai deschisă la natalitate? Cum trebuie favorizată creşterea naşterilor?

8 – Despre raportul dintre familie şi persoană

a). Isus Cristos revelează misterul şi vocaţia omului: familia este un loc privilegiat pentru ca să aibă loc acest lucru?
b). Ce situaţii critice ale familiei din lumea de astăzi pot să devină un obstacol în calea întâlnirii persoanei cu Cristos?
c). În ce măsură crizele de credinţă prin care pot trece persoanele au incidenţă în viaţa familială?

9 – Alte provocări şi propuneri

Există alte provocări şi propuneri cu privire la temele tratate în acest chestionar, simţite ca urgente sau utile din partea destinatarilor?

Câteva observaţii

Noutatea acestei metode şi sinceritatea cu care se abordează tematici ocolite deobicei dau mărturie despre fermitatea cu care Papa Francisc înţelege să înceapă o discuţie deschisă pe marginea provocărilor cele mai urgente ce provin din partea familiei. Deocamdată nu se spune nimic despre soluţiile ce urmează a fi adoptate, pe de-o parte pentru a nu îndrepta răspunsurile într-o anumită direcţie, dar ni se pare semnificativfaptul că se discută în mod deschis precum cazul când se cere o părere asupra unei eventuale grăbiri a procedurii pentru a obține mai repedeo sentință de anulare a legăturii de căsătorie. Sau când se vorbeşte despre contracepţie. Sau când se întreabă ce fel de atenţie pastorală trebuie asumată faţă de persoanele de acelaşi sex care convieţuiesc

După cum se vede, nu este vorba de a discuta despre probleme doctrinare, ci de un document destul de scurt şi schematic, într-un stil complet pastoral, care ţine cont de situaţiile reale, mai ales de cele dificile. Acest lucru nu exclude faptul ca o dezbatere pastorală să aducă la lumină probleme doctrinale care să fie abordate măcar parţial. Biserica doreşte să asculte problemele şi aşteptările familiilor, propunându-le într-o manieră credibilă milostivirea lui Dumnezeu. De altfel, nu ar fi pentru prima dată când Biserica ar modifica practica Tainei Pocăinței din punct de vedere disciplinar şi juridic, pentru a ţine cont de circumstanţele schimbătoare ale societăţii în care setrăieşte.

De altfel, Benedict al XVI-lea a dispus deja ca sentinţele date de către Tribunalul pontifical Sacra Rota care declară anularea căsătoriei săfie executive fără a mai fi nevoie de o a doua decizie conformă cu cea dintâi. Astăzi procedură este mai rapidă şi mai puţin costisitoare decât odinioară, dar probabil că se pot face reforme mai profunde. Dacă Chestionarul aminteşte dă impresia de a fi un „sondaj”, atât de la modă azi, Biserica nu poate ignora argumentele apărute, nu poate decide folosindu-se de criteriul majorităţii şi nici nu trebuie să urmeze în mod necesar opinia publică. Rămâne deci clară referinţa la discernământul lui Petru, adică la Papa, după cum a răspuns monseniorul Forte celor care-l întrebau ce greutate ar avea un „da” în cazul unui referendum asupra temei Împărtăşirii pentru persoanele divorţate sau pentru persoanele de aceleaşi sex care convieţuiesc: „Nu e nevoie să spunem că Domnul trebuie să decidă în funcţia de opinia majorităţii, dar ar fi greşit să ignori că o parte importantă a opiniei publice are un argument. Trebuie să reflectăm, să ne rugăm, să căutăm împreună, iar Urmaşul lui Petru să ne lumineze prin puterea cheilor.

Se constată un efort vădit de a însănătoşi discrepanța de neignorat existentă astăzi între Magisterul Bisericii şi oameni din cauza căreia anumite norme nu sunt respectate sau chiar ignorate. Raporturile înainte de căsătorie, de exemplu,au existat dintotdeauna, dar azi mulţi le trăiesc împăcați în conștiință, le consideră foarte normale şi nici măcar nu le mai mărturisesc în Taina Spovedaniei. Cu alte cuvinte, multe încălcări ale moralei nu mai sunt percepute ca fiind încălcări.

Nu e vorba prin urmare de a schimba Evanghelia, ci de a o înţelege mai bine şi de o face cunoscută, ţinând cont de problemele reale, astfel încât persoanele să o simtă aproape de de ele şi de propria viaţă.

Traducere de O. FRINC după G.P. SALVINI, „Il prossimo Sinodo dei Vescovi”, în La Civiltà Cattolica , nr. 3923 ( 7 dicembre 2013), pp.487-494.