Cununa de rugaciuni în cinstea Sfintei Rita de Cascia

Astăzi, 6 februarie, a început cununa de rugaciuni în cinstea Sfintei Rita de Cascia. Cununa începe în prima joi din luna februarie şi ţine fără întrerupere până la 22 mai, când este obiceiul de a împărţi trandafiri bolnavilor şi săracilor pe care ea atât de mult i-a iubit pe pământ. Putem recita cununa de rugăciuni ori de câte ori avem nevoie de ajutoare trupeşti sau sufleteşti.

Sf. Rita a murit pe data de 22 mai, într-o zi de joi, deci considerăm ziua de joi ca fiindu-i consacrată.

Condiţiile îndeplinirii cununii:
1. Cununa durează 15 joi.
2. Spovadă şi împărtăşanie la începutul cununii.
3. Post în fiecare joi (din timpul cununii) până la orele 12.
4. Pomană săracilor sau Liturghie pentru întoarcerea păcătoşilor.
5. Răspândirea evlaviei către Sf. Rita.
6. Rostirea zilnică a rugăciunii de la sfârşit.
7. Sf. Rita este Sfânta imposibilităţilor, deci noi, îndeplinind aceste condiţii, să avem încredere că vom fi ascultaţi.
8. Meditaţiile următoare, pentru 15 joi, se fac fără întrerupere.

Joia I
Să medităm despre naşterea Sf. Rita. Părinţii, având o vârstă înaintată, n-au sperat să mai aibă copii. Ca prin minune, li s-a născut o fetiţă care la botez a primit numele Rita. În această săptămână, să cerem de la Isus Mântuitorul să renaştem la viaţa harului, prin părere de rău pentru toate păcatele, ocolind chiar şi urmele aducătoare de păcat. Să ne străduim să fim cât mai desăvârşiţi şi asemănători sufletului curat al Sf. Rita.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a II – a
Să medităm despre dragostea Ritei pentru Isus. Încă din fragedă copilărie, Rita dorea din toată inima să-L iubească pe Isus. Această dorinţă îi creştea în suflet odată cu vârsta. Rita îşi găsea bucuria şi mângâierea în iubire, porunca fundamentală a Evangheliei. Taina vieţii are numai o singură cheie: Iubirea. Ea rezolvă tainele cerului şi ale pământului. În săptămâna aceasta, să căutăm Iubirea acolo unde a găsit-o Rita: în meditaţie şi mai ales în conversaţie cu cel Răstignit. Ea îl privea ore în şir în Preasfântul Sacrament, ascultându-I şoaptele care îi mângâiau sufletul blând.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a III – a
Să medităm despre răbdarea îngerească a Sf. Rita, plină de blândeţe faţă de cea mai sălbatică fiară – soţul ei - căruia îi suporta toate torturile fără murmur, cu cea mai mare umilinţă, din dragoste către Isus cel Răstignit pe Cruce din iubire şi milă. Acest suflet evlavios, prin umilinţă, martiriu al răbdării, cu iubire şi rugăciuni necontenite, şi-a îndreptat soţul pe calea cea bună. Să încercăm şi noi, în această săptămână, să suportăm cu umilinţă si răbdare orice neajuns din partea aproapelui nostru, după pilda frumoasă a Sf. Rita.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a IV – a
Să medităm despre supunerea Sf. Rita faţă de legile bisericeşti. Ea îndeplinea cu cea mai mare sfinţenie poruncile Bisericii şi regulile ei, luminată fiind de cuvintele Sf. Pavel: „Biserica sunteţi voi” (2 Cor. 3, 2). Zilnic stătea la picioarele altarului, îmbogăţindu-se cu roua cerească ce ieşea din gura preoţilor. Apoi, toate darurile primite în timpul Liturghiei le revărsa şi asupra familiei sale greu încercate, cu toate că de Paşti, cu multă greutate reuşea să o ducă la Spovadă şi Împărtăşanie. În acest fel de viaţă, toate amărăciunile ei se transformau în mângâiere divină.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a V – a
Să medităm despre atenţia şi bunăvoinţa cu care-şi copleşea Rita aproapele. „Am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncare… Tot ce aţi făcut acestor fraţi mai mici ai mei, mie mi-aţi făcut” (Mt. 25, 35-36), vor fi cuvintele Mântuitorului la Judecata din urmă. Sf. Rita ne învaţă cu câtă grijă suntem obligaţi să ne purtăm fată de sufletele care ne sunt încredinţate sau le întâlnim în viaţa de toate zilele, deoarece, pilda comportării noastre, devine educaţie pentru cei din jurul nostru. Câte suflete a mântuit sufletul nostru? Fiecare cuvânt al nostru este sămânţă aruncată, care nu se ştie niciodată unde cade şi ce roade aduce. Fiecare cuvânt să fie rostit cu judecată, chiar fiind şi sub formă de glumă.
Mărire Tatălui…şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a VI – a
Să medităm despre abandonarea totală a Sf. Rita în voia lui Dumnezeu. Omul pământean nu poate fi lipsit de dureri. De când este lumea l-a însoţit durerea. Rita, ca să poată merge pe drumul dorit din copilărie, i-a jertfit lui Isus pe cei doi copii ai săi. In clipa morţii membrilor familiei sale, ea a căzut în genunchi în fata Crucifixului şi a zis ca înţeleptul Iov: „Tu, Doamne, mi-ai dat, Tu, Doamne mi-ai luat, fie numele Tău, binecuvântat!” În val-vârtejul vieţii, ea s-a văzut dintr-o dată singură, dar nu fără credinţă în Cel de Sus. Şi noi, în această săptămână, să primim cu resemnare orice s-ar abate asupra noastră, aşa cum a primit Sf. Rita. Sub biciuirea uraganului se vede care este creştinul adevărat.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a VII – a
Să medităm despre jertfirea totală a Sf. Rita. Cu toate că sănătatea îi era foarte şubredă, ea nu s-a ferit de greutăţile vieţii. Trăind într-o atmosferă plină de contradicţii şi certuri continue cu soţul, n-a fost scutită nici măcar de grijile materiale. De dimineaţă până seara nu pregeta să facă totul pentru bunul mers al casei, neaşteptând şi neprimind nici o recunoştinţă. Era fericită ascultând glasul lui Isus, care îi vorbea în conştiinţă: „Fii liniştită Rita! Ţi-ai făcut datoria”. Să fim şi noi fericiţi, atâta timp cât glasul conştiinţei nu ne reproşează nimic.
Mărire Tatălui … şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a VIII – a
Să medităm azi despre cei doi ani de văduvie ai Sf. Rita. În acest timp, ea a trăit în deplină sfinţenie, mortificare şi ispăşire. Prin viaţă, a dat pildă nu numai văduvelor, ci şi tuturor celor care purtau crucea grea a singurătăţii. Părăsită de oameni, ea nu căuta decât o singură lectură: prietenia cu Isus cel Răstignit. Astfel, consacrarea ei s-a desăvârşit, sufletul plin de iubire faţă de Isus şi aproapele a devenit pricină de laudă şi glorie a Celui de Sus. Unită cu Isus, a urcat cu paşi repezi şi siguri pe culmile veşniciei. Săptămâna aceasta, să-i ţinem de urât Mântuitorului care ne aşteaptă, uitat de toţi, pe altarele bisericilor.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a IX – a
Să medităm azi despre atenţia Ritei la şoaptele Duhului Sfânt. Cel care a coborât la Rusalii asupra Apostolilor, sub forma limbilor de foc, i-a fost far călăuzitor în noaptea furtunoasă a vieţii. Ziua şi noaptea, sufletu-i nobil îl slujea pe Dumnezeu, despre care Sf. Pavel spunea: „Biserica sunteţi voi”. Acest suflet, răscumpărat de Isus, a răscumpărat la rându-i alte suflete, în primul rând al soţului ei. Să ne examinăm conştiinţa, ca să vedem dacă am urmat şi noi şoaptele Duhului Sfânt. Dacă nu, să cerem Duhului Sfânt Lumină, pentru a cunoaşte calea spre adevăr şi spre mântuire.
Slavă Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a X – a
Să medităm astăzi despre intrarea Ritei în mănăstire. Acest eveniment a reprezentat un adevărat miracol, căci nu era permisă intrarea femeilor, ci numai a fecioarelor. Rita, încă din fragedă copilărie tindea la viata de călugăriţă, dar la această chemare a Duhului Sfânt părinţii s-au opus, fiindu-i impusă căsătoria. Din această căsătorie s-au născut doi băieţi. Dar omul nu poate zădărnici planul Proniei divine. Dumnezeu i-a luat soţul şi pe cei doi copii, ca să poată merge pe drumul croit de El şi dorit de ea. Intră deci în mănăstirea mult visată. În viaţa de mănăstire a trăit Patimile lui Isus cel Răstignit pe Cruce. Numai Isus i-a înţeles suferinţele. În această săptămână, să cerem Sf. Rita să fim măcar umbra ei.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a XI – a
Să medităm astăzi despre renunţarea Ritei la tot ce e pământesc. În cele mai grele încercări ale vieţii, Rita vede mâna Mântuitorului care o cerceta până în adâncul sufletului. Era ferm convinsă că, atunci când prin norii groşi ai furtunii nici razele de lumină nu mai puteau răzbate în suflet, Dumnezeu îi conducea paşii spre liman. Ne-o închipuim cum strângea în mână „Sf. Busolă”, încrederea în Cel de Sus. Rita înainta cu mult curaj chiar şi în cele mai disperate clipe, ca să ajungă la ţărmul Mântuirii. Şi noi să-i urmăm pilda, în această săptămână, şi să zicem ca ea „Cred, Doamne, ajută necredinţa mea”.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a XII – a
Să medităm săptămâna aceasta despre umilinţa Sf. Rita, care şi-a pus toată viaţa în slujba aproapelui său, dând dovada de iubire. Ea nu a uitat nici o clipă cuvintele Mântuitorului: „Să vă iubiţi cum v-am iubit Eu” (In. 12, 15). Rita îşi îndeplinea obligaţia de mamă şi soţie, ducându-şi crucea amară în fiecare zi, cu cea mai mare resemnare. Iar spre sfârşit, dorinţa de umilinţă a fost aşa de mare, încât s-a dedicat bolnavilor cei mai rău mirositori, săracilor, precum şi celor mai părăsiţi. Şi noi, în această săptămână, să răspundem fără întârziere la orice chemare neplăcută a aproapelui nostru, Isus zice: „Iubiţi-vă unul pe altul, iubiţi pe toată lumea, chiar şi pe duşmanii voştri; ca să fiţi fiii Tatălui Ceresc”.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a XIII – a
Să medităm astăzi despre dragostea înfocată a Sf. Rita faţă de Isus cel Încoronat, care a luat un spin din Coroana Lui şi i l-a pus pe frunte. Dragostea deosebită a lui Isus faţă de Rita, i-a dat acesteia puteri supranaturale în timpul suferinţelor, având parte de pace şi fericire cerească. Să cerem şi noi de la Isus să devenim flăcări vii de iubire, astfel încât să putem pregusta, încă de pe pământ, fericirile vieţii veşnice, prin Iubirea care toate le îndulceşte şi care nu cunoaşte margini. Fii serviabil ca Isus, care a zis: „Am venit să servesc, nu ca să fiu servit!” (Mc. 11, 4). Fă altora servicii, fără ca să aştepţi să ţi se ceară.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a XIV – a
Să medităm despre moartea Ritei. Cu trei zile înainte de trecerea la cele veşnice, Sfânta Familie (Isus, Maria şi Iosif) a chemat-o să intre în Casa Tatălui, în patria cerească. Să cerem şi noi Bunului şi Milostivului Isus, să ne ajute să putem trăi în această scurtă călătorie a exilului nostru pământesc, astfel încât să fim pregătiţi în orice clipă de plecare şi să fim vrednici de o moarte sfântă. Să nu treacă nici o zi fără ca să cerem Sf. Familii ocrotire, până în cea din urmă clipă a vieţii, să fie lângă noi până la ultima bătaie a inimii. Maria şi Iosif să ne ţină neîncetat ochii spre Isus în agonie.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Joia a XV – a
Să medităm despre minunile cu care a învrednicit-o Isus pe Sf. Rita încă din timpul vieţii pământeşti. Să mulţumim Mântuitorului nostru Isus, pentru darul care i l-a dat Ritei ca şi noi, prin mijlocirea ei, să ne bucurăm de a ne fi ascultate rugăciunile în cazurile critice, atât trupeşti cât şi sufleteşti. Să ne bucurăm că Dumnezeu a dat-o pe această mare protectoare nouă, păcătoşilor, care ne zbatem în noroiul pământesc, mijlocind prin iubirea ce o are pentru cel aflat în necaz şi în suferinţă, în valea plângerilor, şi ea zbătându-se în timpul vieţii şi dându-ne dovada împlinirii dorinţelor care ni se par imposibile. Să cerem Sf. Rita cu deplină încredere mijlocirea dorinţelor la Acela care nu o poate refuza.
Mărire Tatălui… şi rugăciunea de la sfârşit.

Rugăciune

Sub povara durerilor şi a grelelor încercări care mă copleşesc, alerg la tine, Sf. Rita, care eşti numită Sf. Imposibilităţilor. Tu, care în viaţa pământească, arzând de dorul de a lucra pentru mărirea lui Dumnezeu şi a Sfintei Sale Biserici, te-ai străduit necontenit să-ţi sfinţeşti sufletul şi ai îndemnat la aceasta şi pe alţii, cu pilda iubirii, răbdării şi umilinţei, alerg la tine cu deplină încredere să-mi mijloceşti, de la Isus cel Răstignit, ajutorul de care am nevoie în necazul de faţă. Fă, ca urmând pilda vieţii tale, să ajung să trăiesc şi eu ca un adevărat creştin, aşteptând cu conştiinţa liniştită venirea Veşnicului Domnitor şi Judecător, ca astfel, ieşind din lumea aceasta fără păcat, să ajung şi eu la fericirea veşnică. Ia-mă, te rog, şi pe mine, sub ocrotirea ta. Opreşte lacrimile care-mi brăzdează faţa şi trimite-mi o rază de lumină din strălucirea împărăţiei, unde domneşte pacea şi fericirea drepţilor. Tu îi ajuţi pe toţi cei care aleargă la tine. Vino, te rog, în ajutorul meu şi nu mă lăsa pradă disperării. Mijloceşte ascultarea rugăciunilor mele către Isus Mântuitorul. Mijloceşte-mi îndreptarea vieţii şi iertarea păcatelor, împlineşte-mi, o, Sf. Rita, cererea, iar eu, drept recunoştinţă, mă voi strădui să-ţi răspândesc evlavia între cei necăjiţi. În tine îmi pun toată încrederea. Ajută-mă, o, Sf. Rita, iar în ceasul morţii, vino cu Mama Sfântă a Mântuitorului şi cu Sf. Iosif în calea mea şi ajută-mă să ajung cu bine în faţa Aceluia pe care tu l-ai preamărit cu viata ta. Amin.
3 Tatăl nostru… 3 Bucură-te, Marie… 3 Mărire Tatălui…

Îngrădeşte-mă, Doamne, cu puterea cinstitei Tale Cruci şi fereşte-mă de tot răul.