Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


8 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Părintele Josef şi miracolul ”anticomunist” al crucii din Čihošt

 
Părintele Josef şi miracolul ”anticomunist” al crucii din Čihošt
  • 28 Dec 2013
  • 5440
În a treia duminică din Adventul anului 1949, părintele Josef Toufar, parohul de Čihošt, un sătuleţ din Câmpia Boemiei, s-a urcat în amvon, predicând asupra cuvintelor Sfântului Ioan: “În mijlocul vostru este Unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.” Spunând că nu este necesar ca Isus să fie căutat cine ştie pe unde, deoarece El era acolo prezent, a arătat cu mâna spre Tabernacol. Preotul, care se afla cu spatele la altar, nu a observat nimic, dar credincioşii au văzut uimiţi că, crucea amplasată deasupra tabernacolului a început să se încline. Prima dată spre dreapta, apoi spre stânga, în cele din urmă rămânând uşor aplecată.

În zilele succesive ale acelui 11 decembrie 1949, parohia a fost vizitată de responsabilii curiei şi ai poliţiei politice (STB), deoarece vestea miracolului crucii a început să atragă mulţi credincioşi. Cazul a ajuns pe biroul lui Gottwald, un Stalin al Cehoslovaciei, în mijlocul pregătirilor unei campanii anti-religioase masive: deja în luna octombrie au fost aprobate legile care instituiau Oficiul pentru afaceri religioase şi stabileau acoperirea financiară a Bisericilor (preotul devenea un funcţionar public). Regimul căuta orice oportunitate de a lichida Biserica Catolică şi de a o separa de Roma, dar fără reuşită.

Părintele Josef s-a născut în 14 iulie 1902, într-o familie de ţărani. A studiat tâmplăria, iar după serviciul militar a intrat în seminar. După consacrarea sa din 1940, a primit parohia Zahrádka, unde a câştigat simpatia locuitorilor, iar în martie 1948 a fost alungat, după lovitura de stat comunistă, fiind etichetat de către Comitetul Naţional local drept “reacţionar”. “Era preotul tipic care locuia cu enoriaşii săi, încerca să-i ajute în momentele dificile şi să-i susţină atât în timpul ocupaţiei naziste, precum şi în timpul dictaturii comuniste de mai târziu”, a scris cardinalul Duka în introducerea biografiei părintelui Josef Toufar: Come si dovessimo morire oggi, îngrijită de către istoricul Miloš Doležal şi publicată în Cehia, în anul 2012.

La 28 ianuarie 1950, părintele Josef a fost arestat de către STB şi trimis în închisoarea din Valdice. Din procesul verbal al primului interogatoriu, când încă era capabil de discernământ, rezultă marea sa prudenţă şi coerența absolută a realităţii faptelor, confirmate de către numeroşi martori. Preotul le-a repetat credincioşilor: „să nu vedeţi în cele întâmplate nici un miracol, nici un semn pozitiv sau negativ...Ştim doar că crucea s-a mişcat...Domnul ne-a arătat că este într-adevăr în mijlocul nostru, în tabernacol”. Dar instrucţiunile de la Praga erau clare: obţinerea cu orice cost a mărturiei prin care preotul ar fi fost acela care a mişcat crucea, cu ajutorul unui mecanism. În zilele următoare, părintele Josef a fost în mod repetat bătut şi torturat de către gardieni, conduşi de către Ladislav Mácha. La 22 februarie, devenit infirm şi semi-inconştient, a semnat o “declaraţie”, făcută de către poliţie în care se recunoştea vinovat de cele întâmplate. În noaptea de 23 februarie a fost târât în Biserica din Číhošt, unde poliţia dorea să filmeze o reconstrucţie a miracolului, în scopuri de propagandă: documentarul  Guai a quell’uomo per mezzo del quale (Vai de omul acela prin care), ar fi fost apoi transmis în cinematografe ca o dovadă a „conspiraţiei Vaticanului împotriva regimului popular-democratic”. Dar, părintele Josef nu se putea ridica în picioare, a leşinat şi a trebuit să fie dus la spital. A fost operat, murind în 25 februarie de peritonită. Înregistrat cu un nume fictiv, a fost îngropat într-o groapă comună în cimitirul din Praga-Ďáblice. După 4 ani a fost anunţată de deces şi nepoata sa. Cazul său a fost luat ca şi pretext pentru a lansa o serie de procese împotriva Bisericii şi pentru a-l expulza din ţară pe De Liva, Nunţiul Apostolic.

În 6 martie 1950, ministrul de interne Nosek, a cerut presei să colaboreze, explicând populaţiei invenţii şi minciuni de acest gen. Au urmat săptămâni de articole calomnioase, fotomontaje şi caricaturi. Presa susţinea că miracolul nu a fost lucrarea Spiritului Sfânt, ci lucrarea Tatălui Josef Toufar, care, stând în amvon, manevra un sistem complicat de cabluri şi elastice, iar tehnica miracolului ar fi fost descrisă pe larg de către acelaşi preot, care a murit între timp din cauza bătăilor.

Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la  Číhošt, rămâne până astăzi un mister. Istoricul Doležal susţine ferm că nici părintele Josef şi nici enoriaşii nu au instalat nici un dispozitiv pentru a muta crucea, şi nici măcar agenţii care au vizitat Biserica nu au găsit nici un dispozitiv.

Traducere: Ursu Liviu

Sursa: tempi.it