”Dumnezeu nu ne-a creat pentru mormânt, ne-a creat pentru viață, o viață frumoasă, bună, de bucurie. Moartea a intrat în lume din invidia diavolului, iar Isus a venit să ne elibereze de legăturile ei”: a spus papa Francisc în alocuțiunea de la antifonul marian ”Îngerul Domnului”, recitat duminică, 29 martie 2020, în biblioteca biroului papal din Palatul Apostolic. Cu Piața Sfântul Petru și bazilica vaticană în continuare închise romanilor și pelerinilor, pontiful a condus așadar rugăciunea numai cu câțiva prelați. După rugăciune, papa a preluat apelul Națiunilor Unite adresat tuturor părților beligerante de pe diferite continente să înceteze orice conflict în contextul pandemiei de Coronavirus.
Vă oferim aici în traducere de lucru alocuțiunea papei Francisc de la rugăciunea ”Angelus” de duminică, 29 martie 2020:
«Dragi frați și surori, bună ziua! Evanghelia acestei duminici, a cincea din Post, este despre învierea lui Lazăr (cf. Ioan 11,1-45). Lazăr era fratele Martei și al Mariei; erau buni prieteni ai lui Isus. Când El ajunge la Betania, Lazăr murise deja de patru zile. Marta aleargă în întâmpinarea Învățătorului și îi spune: ”Dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit” (v. 21). Isus îi răspunde: ”Fratele tău va învia” (v. 23) și adaugă: ”Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi” (v. 25). Isus se arată drept Stăpânul vieții, Cel capabil să dea viață până și celor morți. Apoi ajung Maria și celelalte persoane, cu toții în lacrimi, și atunci Isus – spune Evanghelia – ”s-a înfiorat în spirit și (...) a lăcrimat” (vv. 33.35). Cu această tulburare în inimă, merge la mormânt, îi mulțumește Tatălui care întotdeauna îl ascultă, cere să se deschidă mormântul și strigă cu glas puternic: ”Lazăr, vino afară!” (v. 43). Lazăr iese ”legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era acoperită cu un ștergar” (v. 44).
Aici atingem cu mâna faptul că Dumnezeu este viață și dăruiește viață, dar ia asupra sa drama morții. Isus ar fi putut evita moartea prietenului său Lazăr, dar a vrut să-și însușească durerea noastră pentru moartea persoanelor dragi și, mai ales, a vrut să arate stăpânirea lui Dumnezeu asupra morții. În această pericopă a Evangheliei, vedem că credința omului și atotputernicia lui Dumnezeu, a iubirii lui Dumnezeu, se caută între ele și se întâlnesc. E ca o cale dublă: credința omului și atotputernicia lui Dumnezeu care se caută și în cele din urmă se întâlnesc.
În Evanghelia de astăzi vedem că credința omului și atotputernicia lui Dumnezeu se caută și, în fine, se întâlnesc. Vedem aceasta în strigătul Martei și al Mariei și al nostru împreună cu ele: ”Dacă ai fi fost aici...”. Răspunsul lui Dumnezeu nu este un discurs, răspunsul lui Dumnezeu la problema morții este Isus: ”Eu sunt învierea și viața... Aveți credință! În mijlocul plânsului, continuați să aveți credință, chiar dacă moartea pare să fi învins. Ridicați piatra din inima voastră! Lăsați Cuvântul lui Dumnezeu să aducă din nou viața acolo unde este moarte!”.
Astăzi, Isus ne repetă: ”Ridicați piatra!”. Dumnezeu nu ne-a creat pentru mormân, ne-a creat pentru viață, o viață frumoasă, bună, de bucurie. Dar ”moartea a intrat în lume din invidia diavolului” (Înțelepciune 2,24), spune cartea Înțelepciunii, iar Isus a venit să ne elibereze de legăturile ei.
Așadar, suntem chemați să ridicăm piatra de pe tot ceea ce are gustul morții: ipocrizia cu care se trăiește credința este moarte; critica distrugătoare față de ceilalți este moarte; ofensa, calomnia – este moarte; marginalizarea celui sărac este moarte. Domnul ne cere să ridicăm aceste pietre din inimă, iar atunci viața va înflori din nou în jurul nostru. Cristos trăiește și cel care îl primește și îl urmează intră în contact cu viața. Fără Cristos, sau în afara lui Cristos, nu doar că viața nu este prezentă, dar se cade din nou în moarte.
Învierea lui Lazăr este și semnul nașterii din nou care se realizează în cel care crede prin Botez, odată cu deplina intrare în misterul pascal al lui Cristos. Prin lucrarea și tăria Spiritului Sfânt, creștinul este o persoană care merge în viață ca o nouă creatură: o creatură pentru viață și care merge către viață.
Fecioara Maria să ne ajute să fim plini de compasiune asemenea Fiului ei, Isus, care și-a însușit suferința noastră. Fiecare dintre noi să fie aproape de cei încercați, devenind pentru ei o răsfrângere a iubirii și tandreții lui Dumnezeu, care eliberează de moarte și face viața să învingă».
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a relansat apelul secretarului general ONU în favoarea unei ”încetări a focului, globală și imediată, în toate colțurile lumii”, pornind de la actuala stare de urgență a pandemiei de Covid-19, care nu cunoaște granițe.
Papa Francisc: «Mă alătur celor care au receptat acest apel și îi invit pe toți să-l pună în practică, oprind orice formă de ostilitate belicoasă, favorizând creearea de coridoare pentru ajutoarele umanitare, deschiderea la diplomație, atenția față de cei aflați într-o situație de vulnerabilitate mai mare. Efortul comun împotriva pandemiei să-i facă pe toți să recunoască necesitatea noastră de a întări legăturile fraterne ca membri ai unicei familii umane. Într-un chip special, să trezească în responsabilii Națiunilor și în celelalte părți implicate un reînnoit angajament de a depăși rivalitățile. Conflictele nu se rezolvă prin intermediul războiului! Este necesar a depăși antagonismele și contrastele prin intermediul dialogului și al unei căutări constructive a păcii».
Papa a avut apoi un cuvânt de încurajare pentru toți cei care au de suferit, în diferite feluri, din cauza pandemiei de Covid-19:
Papa Francisc: «În acest moment, gândul meu se îndreaptă în mod special spre toate persoanele care suferă vulnerabilitatea de a fi constrânși să trăiască în grup: aziluri de bătrâni, cazărmi... Aș vrea să menționez în particular persoanele din penitenciare. Am citit o notă oficială a Comisiei drepturilor omului care vorbește despre problema supraaglomerării închisorilor, care ar putea să devină o tragedie. Cer autorităților să fie sensibile la această gravă problemă și să ia măsurile necesare pentru a evita eventuale tragedii».
Primiți la final binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată duminică la rugăciunea ”Angelus” în biblioteca birolui papal din Palatul Apostolic, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
