Ev Mt 1,1-25
Evanghelia de astăzi pare doar o lungă înșiruire de generații ce nu ne spun mare lucru. Ce reprezintă de fapt această listă de nume biblice? Și de ce e aleasă pentru a fi tocmai evanghelia dinainte de Crăciun?
Înainte de toate, o aparentă eroare; ni se spune la sfârșitul acestor pomeniri: “toate neamurile de la Avram până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Cristos sunt paisprezece neamuri”. Oare e așa? Încercați să numărați. Întradevăr, de la Avram până la David sunt paisprezece. Da, de la David până la strămutarea în Babilon sunt tot paisprezece. Însă de la Babilon până la Cristos sunt doar treisprezece! Unde a dispărut cea de-a paisprezece? Dacă vreți să o găsiti, trebuie să vă uitați în oglindă. Suntem noi, ultima generație, cea răscumpărată de Fiul lui Dumnezeu și transformată prin moartea și învierea Sa în neam al lui Dumnezeu, moștenitori ai Celui Preaînalt. Noi, pulbere a pământului, meniți să împărățim veșnic împreună cu Cristos!
Iată un prim sens al evangheliei de astăzi: acela de a ne face să conștientizăm faptul că Dumnezeu a avut un minunat plan de mântuire pentru noi, încă de la facerea lumii. Încă de atunci, fiecare dintre cei prezenți în acest lung șir de nume, și alții care nu sunt prezenți, eram în mintea și în inima Creatorului. Nu am răsărit după ultima ploaie, din neant, ci dintr-o iubire pe care nu o vom putea înțelege pe deplin niciodată!
Un alt lucru interesant este prezența în această listă a unor femei, în situația în care în Vechiul Testament erau menționați exclusiv bărbații în cadrul genealogiilor.
Și mai interesantă devine situația atunci când ne uităm mai de aproape la aceste nume. Primul dintre ele, Tamar, este legat de un incest. Iuda, socrul lui Tamar, are cu aceasta doi copii, pe Fares și pe Zara.
A doua femeie menționată este Rahav, o desfrânată din Ierihon.
A treia este Rut, o femeie din Moab. Despre moabiți, legea spune că nu vor putea face parte din poporul evreu nici după 12 generații. Și totuși din Rut se naște Iobed, Iesei și David împăratul. Dintr-o moabită!
A patra, fără a fi menționată cu numele este femeia lui Urie. Pe acesta din urmă, David îl ucide, chiar dacă prin subalterni, pentru a-i lua soția. Și totuși din unirea dintre David și femeia lui Urie se naște Solomon, cel mai înțelept rege din Israel.
Ce înseamnă toate acestea? Nu reprezintă o impietate astfel de pomeniri?
Scriptura încearcă să ne spună că Dumnezeu se mișcă și acționează în istoria noastră, așa cum e ea. Și reușește să transforme în bine, orice rău am putea noi face. Nu suntem un neam de sfinți, ci un neam de păcătoși iertați. Și oricât de jos am cădea, Dumnezeu are brațele mai lungi decât căderea noastră.
Ultima femeie menționată, Maica Sfântă, este cea în care cercul se închide. Un cerc început cu Eva cea neascultătoare, se închide cu Noua Evă, cea care se abandonează cu totul lui Dumnezeu, primind astfel în ea pe singurul capabil să asume toată mizeria de veacuri a neamului omenesc. Prin ascultarea Ei și prin jerta Lui se naște o nouă generație. Noi, cea de-a paisprezecea generație!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
