”Nu este îndeajuns să primim lumina, trebuie să devenim noi înșine lumină”: a spus papa Francisc în alocuțiunea de la recitarea antifonului marian ”Îngerul Domnului”, duminică, 22 martie a.c., în biblioteca apartamentului papal din Palatul Apostolic. Din cauza restricțiilor impuse de starea de urgență sanitară în contextul pandemiei de Coronavirus, nici în această duminică romanii și pelerinii nu au avut voie să se adune în Piața San Pietro la tradiționala întâlnire duminicală cu Sfântul Părinte.
Rugăciunea papei a fost transmisă în direct pe Internet (streaming), pe canalul YouTube Vatican News, fiind preluată prin Vatican Media de diferite posturi de radio și de televiziune de pe toate continentele.
În cuvântul său, papa a făcut un comentariu la evanghelia duminicii, cu minunea vindecării orbului din naștere (Ioan 9), iar după rugăciunea ”Îngerul Domnului”, a anunțat două inițiative spirituale fără precedent prin care invită creștinii de toate confesiunile să răspundă cu aceeași rugăciune și în aceeași zi, pe 25 martie a.c., la amenințarea globală a pandemiei de Coronavirus.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Francisc:
«Dragi frați și surori, bună ziua!
În centrul liturgiei acestei duminici, a patra din Post, se află tema luminii. Evanghelia (cf. Ioan 9,1-41) relatează episodul omului orb din naștere, căruia Isus îi redă vederea. Acest semn miraculos este confirmarea afirmației lui Isus care spune despre sine: ”Eu sunt lumina lumii! (v. 5), lumina care luminează în întunericul nostru. El lucrează iluminarea la două niveluri: unul trupesc și unul spiritual; orbul primește mai întâi vederea ochilor și apoi este condus la credința în ”Fiul omului” (v. 35), adică în Isus. (...) Faptele minunate pe care Isus le săvârșește nu sunt gesturi spectaculoase, dar au scopul de a conduce la credință printr-un parcurs de transformare interioară.
Învățătorii legii se încăpățânează să nu recunoască miracolul și îi pun omului vindecat întrebări înțepătoare. Dar el îi descumpănește prin tăria realității: ”Eu una știu, că eram orb și acum văd” (v. 25). Printre neîncrederea și ostilitatea celor care-l înconjoară și, necrezători, îi pun întrebări, el parcurge un itinerar care îl duce treptat să descopere identitatea Celui care i-a deschis ochii și să mărturisească credința în El. Mai întâi îl consideră un profet (cf. v. 17), apoi îl recunoaște ca pe unul care vine de la Dumnezeu (cf. v. 33) și, în fine, îl primește drept Mesia și se închină înaintea Lui (cf. vv. 36-38). A înțeles că, dăruindu-i vederea, Isus ”a arătat lucrările lui Dumnezeu” (cf. v. 3).
Fie să facem și noi această experiență! Prin lumina credinței, cel care era nevăzător descoperă noua sa identitate. El de acum este ”o făptură nouă”, în stare să vadă într-o nouă lumina viața sa și lumea care îl înconjoasă, pentru că a intrat în comuniune cu Cristos, a intrat într-o altă dimensiune. Nu mai este un cerșetor marginalizat de comunitate; nu mai este sclavul orbirii și al prejudecății. Drumul său de iluminare este metafora parcursului de eliberare din păcat la care suntem chemați. Păcatul este ca un văl care acoperă fața noastră și ne împiedică să vedem cu claritate pe noi înșine și lumea; iertarea Domnului îndepărtează această pâclă de umbră și întuneric și ne redăruiește noua lumină. Postul Mare pe care îl trăim să fie timp prielnic și prețios pentru a ne apropia de Domnul, cerând milostivirea sa în diferitele forme pe care ni le propune Maica Biserică.
Orbul vindecat, care vede de acum fie cu ochii trupului fie cu ochii sufletului, este imaginea fiecărui botezat, care, cufundat în har, a fost smuls din întuneric și pus în lumina credinței.
Dar nu este îndeajuns a primi lumina, este nevoie a deveni lumină. Fiecare dintre noi este chemat să primească lumina divină pentru a o arăta prin toată viața proprie. Despre comunitatea creștinilor, despre Biserică, primii creștini, teologii din primele secole spuneau că este ”misterul lunii”, pentru că dădea lumină, dar nu avea lumină proprie, era lumina pe care o primea de la Cristos. Trebuie să fim la rândul nostru ”misterul lunii”: să dăm lumina primită de la soarele care este Cristos, Domnul. Ne amintește acest lucru astăzi Sfântul Paul: ”Umblați ca niște fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea și adevărul” (cf. Efeseni 5,8-9). Sămânța vieții noi depusă în noi la Botez este ca scânteia unui foc care mai întâi de toate ne purifică pe noi, arzând răul pe care îl avem în inimă, și ne permite să strălucim și să luminăm cu lumina lui Cristos. Maria Preasfântă să ne ajute să-l imităm pe omul orb din Evanghelie, astfel încât să putem fi inundați de lumina lui Cristos și să pornim la drum împreună cu el pe calea mântuirii».
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată în biblioteca biroului papal împreună cu câțiva prelați, papa Francisc a dat binecuvântarea apostolică și a anunțat două inițiative fără precedent în contextul pandemiei de Coronavirus.
«Dragi frați și surori, în aceste zile de încercare, în timp ce umanitatea tremură la amenințarea pandemiei, aș vrea să propun tuturor creștinilor să-și unească vocea spre Cer. Îi invit pe toți capii Bisericilor și pe liderii tuturor Comunităților creștine, împreună cu toți creștinii diverselor confesiuni, să-l invoce pe Cel preaînalt, Dumnezeu cel atotputernic, recitând în același timp rugăciunea pe care ne-a învățat-o Isus, Domnul Nostru. Îi invit, așadar, pe toți să recite ”Tatăl Nostru” miercurea viitoare, 25 martie la amiază. În ziua în care mulți creștini amintesc vestirea adusă Fecioarei Maria despre Întruparea Cuvântului, fie ca Domnul să asculte rugăciunea unanimă a tuturor discipolilor săi care se pregătesc să celebreze biruința lui Cristos cel înviat.
Cu aceeași intenție, vinerea viitoare, 27 martie, la ora 18.00, voi prezida un moment de rugăciune pe esplanada bazilicii San Pietro, cu Piața goală. Vă invit încă din acest moment să participați cu toții în mod spiritual prin mijloacele de comunicare. Vom asculta Cuvântul lui Dumnezeu, vom înălța rugămintea noastră, vom adora Preasfântul Sacrament, cu care, la încheiere, voi da Binecuvântarea Urbi et Orbi, ce va fi însoțită de posibilitatea de a primi indulgența plenară».
La finalul rugăciunii, papa a cerut să fie deschisă fereastra apartamentului și a salutat în mod ideal Orașul și Lumea, cu toate că Piața Sfântul Petru era și trebuia să fie fără romani și pelerini.