Să-i cerem astăzi Domnului să ne ajute să rămânem statornici în încercări și capacitatea de a citi totul cu ochii credinței asemenea Sfântului Apostol Paul: este invocația finală prin care papa Francisc a încheiat cateheza audienței generale de miercuri, 11 decembrie 2019, desfășurată în aula Paul al VI-lea. Pontiful a continuat, astfel, seria catehezelor dedicată cărții Faptele Apostolilor, subliniind în particular ”călătoria Evangheliei în lume”.
Înainte de a ajunge în aula Paul al VI-lea, papa Francisc a mers în bazilica San Pietro unde a salutat un grup de peste o mie de credincioși ucraineni, care au venit în pelerinaj la mormântul Sfântului Apostol Petru cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a ieșirii din clandestinitate a eparhiei greco-catolice de Mukachevo.
La începutul catehezei, în aula audiențelor generale, lectorul a proclamat o pericopă din cartea Faptele Apostolilor (26,22-23): ”[Înaintea regelui Agripa, Sfântul Paul a spus:] Primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici și a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeții și Moise că se vor împlini, și anume: Cristos va suferi și, înviind primul din morți, va vesti poporului și păgânilor lumina”.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru cateheza Sfântului Părinte:
«În lectura [cărții] Faptele Apostolilor, continuă călătoria Evangheliei în lume, iar mărturia Sfântului Paul este marcată din ce în ce mai mult de sigiliul suferinței. În viața lui Paul, aceasta este o realitate care crește cu timpul. Paul nu este numai vestitorul plin de înflăcărare al Evangheliei, misionarul îndrăzneț printre păgâni care dă viață unor noi comunități creștine, dar este și mărturisitorul suferind al Celui înviat (cf. Fap 9,15-16).
Sosirea Apostolului la Ierusalim, descrisă în capitolul 21 din Faptele Apostolilor, dezlănțuie o ură furioasă împotriva lui, căruia i se reproșează: ”Acesta era un prigonitor, să nu aveți încredere în el!”. După cum a fost pentru Isus, și pentru el Ierusalimul este cetatea potrivnică. Mergând la templu, el este recunoscut, condus afară ca să fie linșat, dar este salvat in extremis de soldații romani. Acuzat că răspândește învățături împotriva Legii și a templului, este arestat și începe peregrinarea sa de încarcerat, mai întâi înaintea sinedriului, apoi înaintea procuratorului roman la Cezareea și, în fine, înaintea regelui Agripa.
Luca evidențiază asemănarea dintre Paul și Isus, amândoi urâți de adversari, acuzați public și recunoscuți nevinovați de autoritățile imperiale. Paul este asociat astfel la pătimirea Învățătorului său, iar pătimirea lui devine o evanghelie vie. Eu vin acum din bazilica Sfântul Petru și acolo am avut o primă audiență, în această dimineață, cu pelerinii ucraineni, dintr-o dieceză ucraineană. Cât de mult a fost prigonită această lume, cât de mult au avut de suferit pentru Evanghelie! Dar ei nu au negociat credința și sunt un exemplu. Astăzi, în lume, în Europa, atâția creștini sunt persecutați și își dau viața pentru credința lor sau sunt persecutați cu mănuși albe, adică puși deoparte, marginalizați. Martiriul este aerul vieții unui creștin, al unei comunități creștine. Printre noi vor exista mereu martiri: acesta este semnul că mergem pe calea lui Isus. Este o binecuvântare a Domnului ca, în poporul lui Dumnezeu, să fie unul sau una care dă această mărturie a martiriului.
Paul este chemat să se apere de acuzații și, la sfârșit, în prezența regelui Agripa al II-lea, apologia sa se schimbă într-o eficace mărturisire de credință (cf. Fap 26,1-23). Apoi, Paul povestește propria convertire: Cristos Înviat l-a făcut creștin și i-a încredințat misiunea printre neamuri ca să se întoarcă ”de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu cei sfințiți prin credința” în Cristos (cf. v. 18). Paul a fost ascultător în fața acestui mandat și nu a făcut altceva decât să arate că profeții și Moise au prevestit ceea ce el vestește acum: ”Cristos va suferi și, înviind primul din morți, va vesti poporului și păgânilor lumina” (v. 23). Mărturia pasionantă a lui Paul atinge inima regelui Agripa, căruia îi lipsește doar pasul decisiv. Acesta spune următoarele: ”Încă puțin și mă convingeai să mă fac creștin!” (v. 28). Paul este declarat nevinovat, dar nu poate fi repus în libertate pentru că a făcut apel la Cezar.
Continuă astfel călătoria de neoprit a Cuvântului lui Dumnezeu către Roma. Paul, înlănțuit, își va găsi sfârșitul aici, la Roma. Începând din acest moment, portretul lui Paul este acela al prizonierului ale cărui lanțuri sunt semnul fidelității sale față de Evanghelie și al mărturiei adusă pentru Cel înviat. Lanțurile sunt, desigur, o încercare înjositoare pentru Apostol, care apare în ochii lumii ca un ”răufăcător” (2 Tim 2,9). Dar iubirea sa pentru Cristos este atât de puternică încât chiar și aceste lanțuri sunt văzute cu ochii credinței; credință care pentru Paul nu este ”o teorie, o opinie despre Dumnezeu și lume”, ci ”impactul iubirii lui Dumnezeu asupra inimii sale, [...] este iubirea pentru Isus Cristos” (Benedict XVI, Omilie cu ocazia Anului Paulin, 28 iunie 2008).
Dragi frați și surori, Paul ne învață statornicia în încercare și capacitatea de a citit totul cu ochii credinței. Să-i cerem astăzi Domnului, prin mijlocirea Apostolului, să revigoreze credința noastră și să ne ajute să fim credincioși până la capăt vocației noastre de creștini, de discipoli ai Domnului, de misionari.»
Printre participanții la audiența generală de miercuri se aflau un grup de peste o mie de pelerini din Ucraina, care au venit la Roma ”ca să sărbătorească împreună cu Succesorul lui Petru cea de-a 30-a aniversare a ieșirii din clandestinitate a eparhiei de Mukachevo”, despre care pontiful a spus că este ”mamă a multor martiri”. Papa a dat asigurarea rugăciunilor sale pentru ca ”Domnul să ocrotească eparhia de Mukachevo de amenințările răului și să-i dăruiască toată bunăstarea”.
Papa Francisc: «În apropierea sărbătorilor Nașterii Domnului, încredințând păstorii și pe voi, iubiți credincioși, ocrotirii Fericitei Fecioare de Mukachevo, vă doresc un Crăciun Sfânt: Fiul lui Dumnezeu să se nască în inimile voastre! Duceți salutările mele cordiale tuturor celor dragi ai voștri, mai ales copiilor, persoanelor bolnave și celor suferinzi. Vă rog să nu uitați să vă rugați pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!»
Emoționant, salutul papei adresat pelerinilor de limba arabă, în special celor din Irak, Liban, Siria și din Orientul Mijlociu:
Papa Francisc: «Vă invit să nu vă fie teamă, să vă păstrați credința în fața tuturor încercărilor și să fiți îndrăzneți pentru Cristos, siguri fiind că nici necazul, nici chinul, nici prigoana nu va putea să ne despartă de iubirea sa. Domnul să vă binecuvânteze pe toți și să vă ocrotească întotdeauna de Cel rău!»
Anul Jubiliar Lauretan a stat la baza salutului adresat de papa Francisc pelerinilor polonezi:
Papa Francisc: «Ieri [10 decembrie – n.n.] am celebrat comemorarea liturgică a Fericitei Fecioare Maria de la Loreto și duminica trecută am început Anul Jubiliar care-i este dedicat, ca patroană a piloților și a celor care călătoresc cu avionul. Vă urez tuturor să învățați să priviți viața de sus, din perspectiva cerului, să vedeți lucrurile cu ochii lui Dumnezeu prin prisma Evangheliei. Maria să aibă grijă de voi și să vă călăuzească. Vă binecuvântez din inimă!»
După saluturile adresate pelerinilor din alte țări, papa Francisc a adăugat nelipsita încurajare finală pentru cei tineri, cei bolnavi și înaintați în vârstă, precum și pentru soții recent căsătoriți:
Papa Francisc: «Vinerea viitoare [13 decembrie – n.n.] este comemorarea liturgică a Sfintei Lucia, fecioară și martiră. Vă doresc tuturor ca lumina Pruncului Isus, care de acum este la orizont, să se reverse cu binecuvântarea sa asupra vieții voastre!»
Cateheza audienței generale s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru, cântată în limba latină, și cu invocarea binecuvântării apostolice, care ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
