Mesaj despre armele nucleare
Atomic Bomb Hypocenter Park, Nagasaki
Duminică, 24 noiembrie 2019
Iubiţi fraţi şi surori!
Acest loc ne face mai conştienţi de durerea şi de oroarea pe care ca fiinţe umane suntem în stare să ne-o provocăm. Crucea bombardată şi statuia Sfintei Fecioare Maria, descoperită recent în catedrala din Nagasaki, ne amintesc încă o dată oroarea de nedescris îndurată în propriul trup de victime şi de familiile lor.
Una din dorinţele cele mai profunde ale inimii umane este dorinţa de pace şi stabilitate. Posesia de arme nucleare şi de alte arme de distrugere în masă nu este cel mai bun răspuns la această dorinţă; mai mult, par s-o pună încontinuu la încercare. Lumea noastră trăieşte dicotomia perversă de a voi să apere şi să garanteze stabilitatea şi pacea pe baza unei false siguranţe sprijinite de o mentalitate de frică şi neîncredere, care ajunge să otrăvească relaţiile dintre popoare şi să împiedice orice dialog posibil.
Pacea şi stabilitatea internaţională sunt incompatibile cu orice tentativă de a construi pe frica distrugerii reciproce sau pe o ameninţare de eliminare totală; sunt posibile numai pornind de la o etică globală de solidaritate şi cooperare în slujba unui viitor modelat de interdependenţă şi de coresponsabilitate în întreaga familie umană de astăzi şi de mâine.
Aici, în acest oraş, care este martor al consecinţelor umanitare şi ambientale catastrofale ale unui atac nuclear, nu vor fi niciodată suficiente tentativele de a ridica glasul împotriva cursei înarmărilor. De fapt, aceasta iroseşte resurse preţioase care ar putea în schimb să fie utilizate în folosul dezvoltării integrale a popoarelor şi pentru protejarea ambientului natural. În lumea de astăzi, unde milioane de copii şi familii trăiesc în condiţii inumane, banii cheltuiţi şi averile câştigate pentru a fabrica, a moderniza, a menţine şi a vinde armele, tot mai distructive, sunt un atentat continuu care strigă la cer.
O lume în pace, liberă de arme nucleare, este aspiraţia a milioane de bărbaţi şi femei în orice loc. A transforma acest ideal în realitate cere participarea tuturor: persoanele, comunităţile religioase, societăţile civile, statele care posedă arme nucleare şi cele care nu le posedă, sectoarele militare şi private şi organizaţiile internaţionale. Răspunsul nostru la ameninţarea armelor nucleare trebuie să fie colectivă şi concertată, bazată pe o construire grea dar constantă a unei încrederi reciproce care să frângă dinamica de neîncredere prevalentă actualmente. În 1963, sfântul papa Ioan al XXIII-lea în enciclica Pacem in terris, cerând şi interzicerea armelor atomice (cf. nr. 60), a afirmat că o pace internaţională adevărată şi durabilă nu se poate sprijini pe echilibrul forţelor militare, ci numai pe încrederea reciprocă (cf. nr. 61).
Este necesar să se strice dinamica neîncrederii care prevalează actualmente şi care face să se rişte de a ajunge la demontarea arhitecturii internaţionale de control al armamentelor. Asistăm la o erodare a multilateralismului, încă şi mai gravă în faţa dezvoltării noilor tehnologii a armelor; această abordare pare mai curând incoerentă în actualul context marcat de interconexiune şi constituie o situaţie care cere atenţie urgentă precum şi dăruire din partea tuturor liderilor.
Biserica catolică, la rândul său, este angajată în mod irevocabil în decizia de a promova pacea între popoare şi naţiuni: este o datorie faţă de care se simte obligată în faţa lui Dumnezeu şi în faţa bărbaţilor şi femeilor de pe acest pământ. Nu putem să încetăm niciodată să lucrăm şi să insistăm fără întârziere în sprijinul principalelor instrumente juridice internaţionale de dezarmare şi neproliferare nucleară, inclusiv Tratatul despre interzicerea armelor nucleare. În iulie, episcopii din Japonia au lansat un apel pentru abolirea armelor nucleare, şi în fiecare lună august Biserica japoneză celebrează o întâlnire de rugăciune de zece zile pentru pace. Fie ca rugăciunea, căutarea neobosită pentru promovarea de acorduri, insistenţa asupra dialogului să fie "armele" în care ne punem încrederea precum şi izvorul de inspiraţie al eforturilor pentru a construi o lume de dreptate şi solidaritate care să furnizeze garanţii reale pentru pace.
Având convingerea că o lume fără arme nucleare este posibilă şi necesară, cer liderilor politici să nu uite că acestea nu ne apără de ameninţările la adresa siguranţei naţionale şi internaţionale din timpul nostru. Trebuie luat în considerare impactul catastrofal al folosirii lor din punctul de vedere umanitar şi ambiental, renunţând la întărirea unui climat de frică, neîncredere şi ostilitate, favorizat de doctrinele nucleare. Starea actuală a planetei noastre cere, la rândul său, o reflecţie serioasă asupra modului în care toate aceste resurse ar putea să fie utilizate, cu referinţă la realizarea complexă şi dificilă a Agendei 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă, deci a ajunge la obiective precum dezvoltarea umană integrală. Este ceea ce a sugerat deja, în 1964, sfântul papă Paul al VI-lea, când a propus să fie ajutaţi cei mai dezmoşteniţi printr-un Fond Mondial, alimentat cu o parte din cheltuielile militare (cf. Discurs adresat jurnaliştilor, Mumbai, 4 decembrie 1964; Enciclica Populorum progressio, 26 martie 1967, 51).
Pentru toate acestea, rezultă crucial să se creeze instrumente care să garanteze încrederea şi dezvoltarea reciprocă şi să se poată conta pe lideri care să fie la înălţimea circumstanţelor. Misiune care, la rândul său, ne implică şi ne interpelează pe toţi. Nimeni nu poate să fie indiferent în faţa durerii a milioane de bărbaţi şi femei care şi astăzi continuă să lovească conştiinţele noastre; nimeni nu poate să fie surd la strigătul fratelui care cheamă din rana sa; nimeni nu poate să fie orb în faţa ruinelor unei culturi incapabile să dialogheze.
Vă cer să ne unim în rugăciune în fiecare zi pentru convertirea conştiinţelor şi pentru triumful unei culturi a vieţii, a reconcilierii şi a fraternităţii. O fraternitate care să ştie să recunoască şi să garanteze diferenţele în căutarea unui destin comun.
Ştiu că unii din cei prezenţi aici nu sunt catolici, dar sunt sigur că toţi putem să ne însuşim rugăciunea pentru pace atribuită sfântului Francisc de Assisi:
Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale:
unde este ură, eu să aduc iubirea;
unde este ofensă, eu să aduc iertarea;
unde este îndoială, eu să aduc credinţa;
unde este disperare, eu să aduc speranţa;
unde este întuneric, eu să aduc lumina;
unde este tristeţe, eu să aduc bucuria.
În acest loc al amintirii, care ne impresionează şi nu ne poate lăsa indiferenţi, este şi mai semnificativ să ne încredem în Dumnezeu, pentru ca să ne înveţe să fim instrumente eficace de pace şi să lucrăm pentru a nu comite aceleaşi greşeli din trecut.
Fie ca voi şi familiile voastre, şi întreaga naţiune, să puteţi experimenta binecuvântările prosperităţii şi armoniei sociale!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
