Nu te teme...!: Meditație PS Claudiu la Duminica a XVIII-a după Rusalii

08 Noi 2023
258

(Duminica Pescuirii minunate)

Pescuirea minunată nu începe atunci când Petru își aruncă năvodul în apă, ci câteva versete mai devreme când mulțimea dă năvală la Isus. Mântuitorul pescuiește și îi face și pe apostoli părtași la misiunea Lui. Mulțimea de pești ce umple năvodul este semn al mulțimii de oameni ce vor forma Biserica. Un parcurs spiritual este însă necesar pentru a pescui împreună cu Cristos: trebuie să fi fost deja pescuiți noi înșine, adică să fi fost scoși din apele păcatului de către Fiul lui Dumnezeu și sa fim coerenți zi de zi cu acest mare har. Din mila Domnului, prin apele Botezului nostru, am fost cu toții scoși din ghearele păcatului. Nu mai avem decât să ascultăm chemarea Mântuitorului, mergând pe urmele Lui și dăruind și altora libertatea primită în numele lui Isus.

Cei doi pași prezenți în chemarea lui Petru trebuie să fie însă mereu prezenți și în viața noastră: să știm că suntem păcătoși pe de o parte, așa cum spunem și în rugăciunea dinaintea cuminecării și cum experimentăm zi de zi. Să fim conștienți pe de altă parte de chemarea lui Isus care merge mult dincolo de păcatele și de neputințele noastre.

A ne da seama că suntem păcătoși nu ar trebui să fie un lucru atât de greu. Cu toate acestea foarte ușor separăm ceea ce știm teoretic de ceea ce trăim practic și ajungem să ne rostim rugăciunile fără a fi convinși cu adevărat de ceea ce spunem, fără a fi cu adevărat convinși că suntem cei dintâi dintre păcătoși. Dacă citim cu atenție evanghelia, vedem că Petru devine cu adevărat conștient de starea lui doar în momentul în care experimentează puterea lui Dumnezeu, harul Său. Noi ne simțim păcătoși de multe ori, doar fiindcă o falsă imagine despre noi se prăbușește, fiindcă suntem dezamăgiți de noi înșine, și de aceea pocăința noastrăp este de multe ori o manieră de a ne plânge de milă: noi care ne credeam perfecți, sau pe-aproape, ne descoperim slabi și păcătoși ca și ceilalți. Slabi și triști, dar fără o adevărată pocăință, fiindcă avem nevoie de a doua și cea mai importantă experiență: experiența comuniunii cu Dumnezeu. Sfânta Tereza de Lisieux spunea că cel mai mare păcat imaginabil nu este decât o picătură de apă aruncată pe un foc imens. Ea, care experimenta clipă de clipă iubirea Mântuitorului avea percepția clară a tainei lui Dumnezeu. Maica Sfântă spunea într-una din apariții că dacă am știi cât de mult ne iubește am plânge de bucurie. Aici este adevărata cheie a chemării noastre: percepția păcatului nostru prin prisma iubirii lui Dumnezeu.

Isus a murit pe Cruce din iubire pentru noi, cei care l-am răstignit și continuăm sa-l răstignim prin păcatele noastre. Maica Sfântă ne iubește și ne ocrotește pe noi cei care am pregătit crucea Fiului ei. Atunci când în rugăciune vom intra în cămara Iubirii, Rugul aprins va spulbera toate păcatele și neputințele noastre. Cuvinte Mântuitorului vor răsuna și pentru noi: nu te teme...

PS Claudiu

Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Ev Lc 5,1-11
Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi Isus şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.