Catehismul zi de zi 2691

Biserica, fiind casa lui Dumnezeu, este locul propriu al rugăciunii liturgice pentru comunitatea parohială. Ea este și locul privilegiat al adorării prezenței reale a lui Cristos în Sfântul Sacrament. Alegerea unui loc favorabil nu este indiferentă pentru autenticitatea rugăciunii:

– pentru rugăciunea personală, acesta poate fi un „colț de rugăciune”, cu Sfânta Scriptură și cu icoane, pentru a ne afla „acolo, în taină” în fața Tatălui nostru. Într-o familie creștină, acest gen de mic oratoriu favorizează rugăciunea în comun;

– în ținuturile în care există mănăstiri, vocația acestor comunități este de a înlesni împărtășirea Rugăciunii Orelor cu credincioșii și de a permite singurătatea necesară pentru o rugăciune personală mai intensă;

– pelerinajele evocă drumul nostru pe pământ către cer. Ele sunt în mod tradițional perioade privilegiate de înnoire în rugăciune. Sanctuarele sunt, pentru pelerinii ce caută izvoarele lor vii, locuri de excepție pentru a trăi „ca Biserică” formele rugăciunii creștine.