Libertatea credinţei
160. Pentru a fi uman, "răspunsul credinţei dat
de om lui Dumnezeu trebuie să fie voluntar; prin urmare, nimeni nu
trebuie să fie constrâns să îmbrăţişeze credinţa împotriva voinţei
proprii. Într-adevăr, prin însăşi natura sa, actul de credinţă are un
caracter voluntar".
"Dumnezeu îi cheamă, desigur, pe oameni să-l slujească în spirit şi
adevăr, şi de aceea această chemare îi obligă în conştiinţă, dar nu-i
constrânge (...) Acest lucru s-a manifestat în cel mai înalt grad în
Cristos Isus".
Într-adevăr, Cristos a chemat la credinţă şi la convertire, dar nu a
constrâns nicidecum. "A dat mărturie despre adevăr, dar nu a voit să-l
impună cu forţa celor care-l respingeau. Împărăţia lui (...) creşte prin
iubirea cu care Cristos, ridicat pe Cruce, îi atrage pe oameni la sine".
