Noi, pulbere de stele
PS Claudiu: Meditație pentru Duminica a VII-a după Paști
Suntem între Înălţare şi Rusalii. Isus se ridică la
ceruri, Spiritul Sfânt coboară peste noi. În chip tainic, Fiul lui
Dumnezeu se întoarce în sânul Sfintei Treimi ducând cu El şi natura
noastră umană. Omul este îndumnezeit. Dorinţa dintotdeauna a omului este
împlinită. Nu aşa cum dorea, prin furt şi cu forţa, ci ca un dar
pregătit dintotdeauna pentru noi. Astăzi Adam se întoarce în Raiul
pregătit pentru el, adică în comuniunea deplină cu Dumnezeu.
Rugăciunea
din Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre acest lucru. Despre darul
minunat pe care Isus ni-l lasă şi care este, nici mai mult, nici mai
puţin decât legătura lui de iubire cu Tatăl. Suntem inseraţi în această
minunată comuniune. Intrăm în cămara tainică a Sfintei Treimi. Noi,
praf şi ţărână, devenim pulbere de stele.
Rusaliile consfinţesc
rugăciunea de astăzi a Mântuitorului. Spiritul Sfânt străluceşte în
sufletele noastre cu toate darurile şi roadele Sale. Bucuria este una
dintre cele mai evidente. Si dacă nu o simţim întotdeauna, e pentru că
renunţăm de cele mai multe ori la simplitatea naturii noastre de
creştini. Cel rău, prin lumea în care trăim, încearcă încontinuu să ne
facă să uităm că suntem regi şi regine; că menirea noastră este aceea de
a împărăţii vesnic cu Isus. Nimic nu ar trebui să ne umbrească o astfel
de bucurie.
Si totuşi, de multe ori ne comportăm ca nişte robi.
Ne uităm pierduţi, vrăjiţi, hipnotizaţi, la himerele din jurul nostru,
în loc să ne uităm la ochii iubitori ai lui Dumnezeu. Suntem ca în acele
poveşti în care Făt Frumos trebuie să treacă printr-o pădure fermecată
fără să se uite în jur, pentru a nu fi vrăjit şi transformat într-o
stană de piatră.
Nouă, dacă ne lăsăm răpiţi de urâtul din această lume, de piatră ne devine doar inima.
S-o
rugăm pe Maica Milei să zdrobească cu lacrimile ei piatra inimilor
noastre. Ea, care este Mireasă a Spiritului Sfânt, să ne umple sufletele
de lumina şi de bucuria Cerului.
PS Claudiu
Episcopul Curiei