I. Învierea lui Cristos şi a noastră
Revelarea progresivă a Învierii
992. Învierea morţilor a fost revelată în mod progresiv de Dumnezeu poporului său. Speranţa în învierea corporală a morţilor s-a impus ca o consecinţă intrinsecă a credinţei într-un Dumnezeu creator al omului întreg, trup şi suflet. Creatorul cerului şi al pământului este şi acela care îşi păstrează cu fidelitate legământul cu Abraham şi cu urmaşii lui. În această dublă perspectivă va începe să se exprime credinţa în înviere. În încercările lor, martirii Macabei mărturisesc: Regele universului ne va învia pentru o viaţă veşnică pe noi care murim pentru legile lui (2 Mac 7, 9). Mai bine să pieri de mâna oamenilor având de la Dumnezeu speranţa de a fi înviat de El (2 Mac 7, 14).
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804