În drum spre casă...
PS Claudiu: Meditaţie pentru Duminica a III-a după Paşti
Iosif din Arimatea aşteaptă Împărăţia lui Dumnezeu.
Aşa ne spune Evanghelia. Așteaptă Împărăţia şi primeşte un trup. E
puţin ciudat. Similar pe undeva cu aşteptarea Maicii Sfinte, căreia
promisiunea Îngerului îi vorbeşte de un tron şi îi apare în faţă doar o
cruce.
Ce o avea atât de special acest trup ? Dacă reflectăm cu
atenţie, vedem că aşteptarea lui Iosif nu e zadarnică. Împărăţia lui
Dumnezeu este iubire. Și privind la acel trup putem vedea imensa şi
minunata iubire a lui Dumnezeu pentru noi. Este trupul mort al Fiului
Său. Unic. Un Fiu pe care-L iubeşte cu o dragoste fără margini. Și doar
privind la trupul acelui Fiu mort pentru noi, putem întelege că suntem
iubiţi cu o la fel de nesfârşită iubire.
Atunci când Iosif ia în
braţele sale trupul lui Isus, el atinge cu mâinile sale făgăduinţa de
iubire veşnică a Tatălui. Deci într-adevăr, aşteaptă Împărăţia lui
Dumnezeu şi o şi primeşte. Fiindcă Dumnezeu nu ne înşeală niciodată
aşteptările.
Femeile care vin la mormânt au şi ele parte de o
surpriză : trupul pus în mormânt la fel ca un bob de grâu nu mai e
acolo. Împărăţia a ieşit din mormânt şi e deja în mijlocul nostru.
Îngerul le spune: “Nu este aici. A înviat. Mergeţi dar şi spuneţi
ucenicilor lui şi lui Petru că va merge în Galileea înainte de voi.
Acolo îl veţi vedea.”
Galilea e locul unde a început totul. Este
simbolul vieţii noastre de zi cu zi. Învierea ne face să ne întoarcem de
la mormintele noastre nu în trecut ci la un nou început. De acum îl
găsim pe Domnul în fiecare frântură de viaţă, în cele mai simple şi mai
banale lucruri. Peste tot. Pe fiecare dintre noi ne aşteaptă, ne invită,
ne întăreşte, ne încurajează. Pe toţi ne însoţeşte până la momentul
esenţial: acela în care ne suim şi noi la Tatăl Său şi la Tatăl nostru,
la Dumnezeul Lui şi la Dumnezeul nostru. Acolo este adevăratul nostru
“Acasă” . Acolo, sus în Cer, este patria mea…
PS Claudiu
Episcopul Curiei