Semne ale Învierii în Duminica lui Toma: Surorile Congregației Maicii Domnului la aniversarea a patru jubilee de viață consacrată
Surorile Congregației Maicii Domnului (CMD) din întreaga Biserică Română Unită s-au reunit la Casa generală a CMD din Cluj-Napoca – Mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuar Arhiepiscopal Major, unde Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie solemnă, sărbătorească, în duminica numită „a lui Toma”, zi în care se face și pomenirea Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință.
A fost o celebrare a bucuriei și a biruinței credinței în Dumnezeu: patru surori ale acestei Congregații întemeiată la Blaj, în 1921, cu un drum de jertfă și apostolat de peste 100 de ani, au aniversat Jubilee de Viață Consacrată – pentru fiecare soră aniversată, o frumoasă perioadă de viață cu Dumnezeu. Pentru surorile în vârstă această perioadă a fost marcată de suferința Bisericii prigonite, pe care au împărtășit-o, biruind prin Cristos și Maica Sfântă; pentru surorile mai tinere a fost un timp de contribuție activă la reconstrucția Bisericii după ieșirea la lumină.
Au concelebrat la această Sfântă Jertfă Liturgică preoți din mai multe Eparhii ale BRU, care s-au alăturat Episcopului de Cluj-Gherla, Vicarului general, pr. Vasile Tofană SJ și preoților celor două comunități CMD din Cluj-Napoca, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului CMD și pr. protopop Marius Cerghizan. Răspunsurile liturgice le-au oferit surorile CMD, dirijate de sr. Cecilia Flueraș. Au luat parte la celebrare și prieteni ai surorilor, credincioși laici: membri ai familiilor surorilor sărbătorite și membri ai Familiei mari a Bisericii și a Eparhiei de Cluj-Gherla. La momentul rânduit, surorile aniversate și-au reînnoit voturile, legămintele făcute lui Dumnezeu de a-l urma cu credință și fidelitate.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a numit această zi o sărbătoare deosebită, o invitație de a deveni cu toții sfinți și purtători de biruință împreună cu sfinții pomeniți. De asemenea, a spus, în această zi „sunt patru surori care aniversează momentul întâlnirii cu Isus într-un mod cu totul aparte: sora Claudia și sora Andreea care sărbătoresc 25 de ani de la momentul în care au spus «da», pentru totdeauna lui Isus, și sora Honoria și sora Rufina care sărbătoresc 75 de ani, o viață cu Isus”.
În analogie cu fragmentul evanghelic al întâlnirii dintre Maria Magdalena și Isus înviat la mormânt, a adăugat Ierarhul, „astăzi sărbătorim momentul în care Mântuitorul înviat pronunță aceste nume: Claudia, Andreea, Honoria, Rufina. Și ele îl recunosc pe Domnul și îi spun «Rabuni!», adică «Învățătorule!» – aceasta celebrăm noi, și, de aceea e o sărbătoare atât de frumoasă, fiindcă e o sărbătoare a iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Prin ceea ce sărbătorim astăzi pentru cele patru surori, sărbătorim ceea ce toate surorile aici prezente au spus, felul în care toate surorile prezente aici au mărturisit iubirea lui Dumnezeu și L-au întâlnit pe Domnul în mod cu totul special. Dar, în același timp, prin ele ne aducem aminte și noi de Botezul nostru, de momentul în care și noi am primit un nume, momentul în care Dumnezeu ne-a pronunțat numele și noi am recunoscut prezența Lui în mijlocul nostru.”
Meditând la Evanghelia duminicii, despre Sf. Apostol Toma, Preasfinția Sa Claudiu a continuat: „Noi, atingând palmele Domnului, rănile Domnului, atingem de fapt iubirea lui Dumnezeu pentru noi. De aceea și momentul persecuției, prin care atâtea surori au trecut, este un moment în care noi atingem rănile Domnului. Avem nevoie să ne aducem aminte că am trecut prin acel moment dificil, prin persecuție, dar, că Dumnezeu ne-a scos la lumină. Avem nevoie să atingem acele răni ale Domnului, să ne amintim că am trecut prin persecuție, ca să știm că Dumnezeu ne-a iubit și atunci, sau mai ales atunci. Dumnezeu este lângă noi mai ales atunci când trecem prin suferință și, prin suferință ne mărturisim și noi iubirea pentru El (…). Sărbătorim astăzi surori care l-au iubit pe Isus, care și-au mărturisit iubirea față de Isus mai ales în acele momente, și astăzi sunt în mijlocul nostru. Și noi, cu toții, ne împărtășim din această experiență a lor.”
„Noi nu am trecut prin experiența suferinței, nu am trăit la fel ca ele suferința, închisoarea, persecuția, rugăciunea în ascuns sau întâlnirile pentru celebrări în ascuns, Sfânta Liturghie celebrată cu ușile încuiate. Dar nu era ușa încuiată de frică, ci era ușa încuiată fiind că așa cerea vremea aceea, fiindcă Fericitul arhiereu Iuliu Hossu spunea: «dacă ne vor lua bisericile, vom transforma casele noastre în biserici». Asta a făcut regimul ateu, asta au făcut cei care erau departe de Dumnezeu: au învrăjbit oameni, au învrăjbit frați, dar asta face dintotdeauna cel rău. Datoria noastră este să reclădim comuniune, dragoste și iubire, să ne readucem aminte că suntem cu toții frați și surori, că suntem cu toții Familia lui Dumnezeu.”
De asemenea, Preasfinția Sa Claudiu a dorit să atragă atenția asupra unui aspect, cel al iertării. A spus: „Le văd pe Sora Honoria și pe Sora Rufina cu zâmbetul pe buze. Ele nu sunt persoane care au trecut prin persecuție și au rămas cu îndârjire, cu o nevoie de răzbunare, nu, ci sunt persoane care au trecut prin suferință, au mulțumit Domnului, au simțit iubirea lui Dumnezeu inclusiv în acele momente și care ne dau o mărturie extrem de importantă: fiindcă astăzi noi nu trăim timpul persecuției, nu știm dacă vom mai trăi persecuții, Domnul știe, dar mărturia lor este extrem de importantă pentru felul în care trebuie să ducem înainte lupta noastră. Noi nu ducem o luptă așa cum duce lumea, lupta noastră este cu dragoste și cu îndurare în inimi și cu zâmbetul pe buze. Fiindcă, noi, de fapt, ducem înainte lupta lui Isus, lupta Maicii Sfinte. Noi nu trebuie să inventăm nimic și, de aceea, mă bucur că sunt aceste două momente unite: pomenirea purtătorului de biruință, Sfântul Gheorghe și aniversarea de astăzi, care cumva dezvăluie din interior felul în care biruința noastre se concretizează.”
Încheind, în lumina aniversării, a celor deja spuse, Preasfinția Sa Claudiu a privit spre Sanctuarul Arhiepiscopal Major al Mănăstirii Maicii Domnului, despre care a spus: „acest loc binecuvântat, această Mănăstire, trebuie să fie o astfel de oază de pace, de liniște, de iertare, de împăcare, de vindecare; un loc în care să simțim că suferința noastră, crucea noastră, este legată de suferința, de Crucea lui Cristos, că prezența Maicii Sfinte lângă Isus pe Calea Crucii, sau la picioarele Crucii, este aceeași prezență și lângă noi, fiindcă, în fiecare dintre noi Maica Sfântă vede fii și fiice și atunci când suferim este lângă noi. De aceea icoana mănăstirii se numește «Mângâietoarea celor ce plâng». Toți avem lucruri pentru care plângem: din viața noastră, sau a celor din familia noastră, sau pentru cunoscuți de-ai noștri; toți avem momente pe care trebuie să le prezentăm în fața lui Dumnezeu și să cerem Maicii Sfinte să ne ajute să înțelegem felul în care iubirea se manifestă viața noastră, chiar și în acele momente de suferință. Să înțelegem că nu suntem niciodată siguri, că suferința nu înseamnă că suntem abandonați de Dumnezeu, nu înseamnă că suntem izgoniți din Casa Tatălui.”
A încheiat îndemnând: „Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca fiecare Sfântă Liturghie celebrată împreună cu ucenicii de la Emaus, ascultând Sfintele Scripturi și frângând Pâinea, fiecare moment de har pe care îl petrecem la Sfânta Liturghie, să fie un moment în care auzim vocea Domnului care ne cheamă pe fiecare pe nume, și noi îl recunoaștem. Să fie momentul acesta tainic, înălțător, al Sfintei Liturghii, un moment în care atingem Rănile Domnului, și, ca și Toma, spunem: «Domnul meu și Dumnezeul meu!» Să fie mai ales un moment în care bucuria și pacea să pătrundă în sufletele noastre, să alunge fricile din viața noastră, din familiile noastre, din lumea în care trăim. Isus a Înviat din morți, ce ar putea opri bucuria din sufletele noastre? Cristos a Înviat!”
După celebrarea liturgică, pr. rector Cristian David a mulțumit Domnului și celor prezenți pentru această zi de sărbătoare, adresând o caldă urare Preasfinției Sale Claudiu la împlinirea, în 24 aprilie 2023, a doi ani la cârma Eparhiei de Cluj-Gherla. Cu această ocazie, din partea Congregației Maicii Domnului, Ierarhului i-a fost înmânat un frumos buchet de flori. Un cuvânt de recunoștință a adresat, la încheiere, Maica Teodorina, Superioara generală a Congregației Maicii Domnului, care a felicitat mai întâi pe Păstorul Eparhiei de Cluj-Gherla la împlinirea celor doi ani de păstorire la cârma Eparhiei ce îi este încredințată. Apoi a privit spre surorile sărbătorite, despre care a spus: „«Iată acum binecuvântați pe Domnul toți slujitorii Domnului, cei ce ați rămas în Casa Domnului, în curțile Casei Dumnezeului nostru». Purtând aceste cuvinte ale Psalmistului în suflet, doresc să mă adresez surorilor sărbătorite. Surorile noastre înaintate în vârstă, sora Honoria a Inimii lui Isus și sora Rufina a Sfintei Fecioare Maria, care aniversează 75 de ani de la prima lor profesiune religioasă, celebrare care a avut loc la Jucu, în anul 1948, dau mărturie despre puterea de a persevera pe termen lung, o putere izvorâtă din încredere neclintită în Dumnezeu și în atotputernicia Sa, precum și din speranța manifestată în vremuri în care «a spera» părea o iluzie.”
„Astăzi, privind la anul în care au făcut primele voturi, admirăm statornicia iubirii lor față de Domnul și hotărârea de a se angaja în urmarea lui Cristos, atunci când norii persecuției au acoperit deja cerul Bisericii noastre. Admirăm și curajul pe care l-au avut de a rămâne fidele vocației, pe timpul celor 40 de ani de prigoana comunistă. Au ieșit la lumina libertății după căderea comunismului cu flacăra credinței aprinsă în suflete, transmițând generațiilor mai tinere neștirbit patrimoniul carismatic al Congregației noastre. De aceea, putem spune că Jubileul cuvioaselor surori este o sărbătoare a mărturiei de credință, a iubirii jertfitoare și a fidelității. Cuvioase surori Honoria și Rufina, azi, la ceas aniversar, vă mulțumim pentru exemplul luminos de credință, de iubire și speranță.”
„Surorile noastre mai tinere, sora Andreea a lui Isus Cuvântul Întrupat și sora Claudia-Vianeia a Maicii Domnului, aniversează 25 de ani de la depunerea primelor voturi în Congregația noastră, eveniment care a avut loc la 25 martie 1998, în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj. Dragi surori, dăruindu-ne această frumoasă vocație, Cristos ne cheamă pentru ca, lăsând în urmă toate, după cum ne spune și Sfântul Pavel, să îl punem pe Dumnezeu pe primul plan în viața noastră, să îl urmăm mereu mai îndeaproape, și astfel să trăim și să ne dedicăm cu tot mai multă libertate și devotament slujirii aproapelui, promisiunilor încredințate. Așadar Cristos ne face părtași misiunii Sale, punându-ne la Școala Preasfintei Fecioare Maria. De aceea, sărbătoarea voastră este o celebrare a statorniciei și a slujirii în spiritul maternității spirituale. Domnul este totdeauna cel fidel făgăduințelor Sale, de aceea persoanele chemate să îl urmeze mai îndeaproape au datoria de a reînnoi permanent actul dăruirii de sine.”
„Asta faceți și voi astăzi, reînnoiți «da»-ul vostru și dați mărturie despre fidelitatea cu care Dumnezeu vă iubește și vă însoțește zi de zi. Iar acești 25 de ani de viață consacrată sunt dovada cea mai grăitoare. Dragi surori Claudia și Andreea vă mulțumim și vă suntem profund recunoscătoare pentru slujirea generoasă și rodnică cu care trăiți vocația și dăruirea voastră încă din primii ani de viață consacrată. Vă mulțumim pentru curajul de care dați dovadă în înfruntarea atâtor provocări pe care le întâlniți pe cale, și, vă asigurăm că viața voastră este o mărturie credibilă și vizibilă despre frumusețea și misiunea vieții consacrate în Biserică și în lumea de astăzi. Vă mulțumim pentru mărturia slujirii voastre. La mulți și sfinți ani surorilor noastre sărbătorite!”
A urmat momentul în care Preasfinția Sa Claudiu a înmânat, fiecăreia dintre surorile sărbătorite, binecuvântarea apostolică din partea Sfântului Părinte, Papa Francisc. A fost o nouă zi a celebrării Învierii în bucurie, a semnelor Învierii care să crească în suflete credința: surorile sărbătorite și întreaga Congregație a Surorilor Maicii Domnului, Mănăstirea – Sanctuar Arhiepiscopal Major împodobită cu flori, care invită la rugăciune, la întâlnire adevărată cu Dumnezeu.
