«… să nu păstrăm pentru noi darurile pe care Dumnezeu ni le-a făcut, ci să le folosim cu generozitate pentru binele celorlalți, în special al celor care au mai multă nevoie de ajutorul nostru.»
Acest îndemn, inspirat din Evanghelia duminicii a 19-a de peste an, după sfântul Luca, capitolul 12, versetele 32-48, s-a aflat în centrul alocuțiunii care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 10 august, rostit de papa Leon al XIV-lea de la fereastra Bibliotecii Palatului Apostolic împreună cu credincioși locali, pelerini și turiști adunați în Piața bazilicii San Pietro, în ciuda temperaturilor ridicate care – mai ales la miezul zilei, într-o zi de august, la Roma – descurajează pe oricine să iasă, chiar și pentru puțin timp, din adăposturile locuințelor, cât de cât umbroase și răcoroase.
Oprindu-se asupra cuvintelor lui Isus: "Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană", relatate de Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 12, pontiful a spus că acestea ne îndeamnă "să nu păstrăm pentru noi darurile pe care Dumnezeu ni le-a făcut, ci să le folosim cu generozitate pentru binele celorlalți, în special al celor care au mai multă nevoie de ajutorul nostru", explicând că nu înseamnă "doar să împărțim lucrurile materiale pe care le avem, ci să punem în joc capacitățile noastre, timpul nostru, afecțiunea noastră, prezența noastră, empatia noastră". «Pe scurt» - a explicat pontiful – «tot ceea ce face din fiecare dintre noi, în planurile lui Dumnezeu, un bun unic, fără preț, un capital viu, pulsatoriu, care, pentru a crește cere să fie cultivat și investit, altfel se usucă și se devalorizează. Sau se pierde, la dispoziția celor care, ca niște hoți, își însușesc acest capital pentru a-l transforma pur și simplu într-un obiect de consum. »
«Darul lui Dumnezeu pe care îl reprezentăm» - a mai spus - «nu este făcut pentru a se epuiza astfel. Are nevoie de spațiu, de libertate, de relații, pentru a se realiza și a se exprima: are nevoie de iubire, care transformă și înnobilează fiecare aspect al existenței noastre, făcându-ne din ce în ce mai asemănători cu Dumnezeu. Nu întâmplător Isus rostește aceste cuvinte în timp ce se îndreaptă spre Ierusalim, unde, pe cruce, se va jertfi pentru mântuirea noastră.»
Cu referire la valoarea inestimabilă a operelor de milostenie, papa Leon a folosit o imaginea memorabilă, cea a unei bănci, spunând: «Faptele de milostenie sunt cea mai sigură și profitabilă bancă în care să ne încredințăm comoara existenței, pentru că acolo, așa cum ne învață Evanghelia, "cu două monezi" chiar și o văduvă săracă devine cea mai bogată persoană din lume (cf. Mc 12,41-44).»
Amintim că, potrivit Catehismului Bisericii Catolice (nr.2447) "faptele de milostenie sunt acțiuni caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui nostru, în nevoile lui trupești și spirituale", învățându-ne că: "A instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca şi a ierta şi a suporta cu răbdare. Faptele de milostenie trupească sunt mai ales a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuinţă, a-i îmbrăca pe cei fără haine, a-i vizita pe cei bolnavi şi pe cei închişi, a-i îngropa pe cei morţi. Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una dintre principalele mărturii ale iubirii frățești: ea este şi o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu" (Catehismului Bisericii Catolice, nr.2447).
Pontiful a amintit una din cugetările sfântului Augustin, potrivit căreia cineva ar fi mulțumit dacă dintr-o livră de bronz ar obține una de argint sau dintr-una de argint una de aur, dar că din ceea ce se dă se primește ceva cu adevărat diferit, nu aur sau argint, ci viața veșnică (Sermones 390, 2), deoarece, explică cel mai mare dintre părinții Bisericii latine: "Lucrul dat se va schimba pentru că cel care dă se va schimba" (ibid.).
«Și» - a continuat pontiful – «pentru a înțelege ce înseamnă aceasta, ne putem gândi la o mamă care își strânge copiii la piept: nu este ea cea mai frumoasă și cea mai bogată persoană din lume? Sau la doi îndrăgostiți, când sunt împreună: nu se simt ei ca un rege și o regină? Și am putea da multe alte exemple.»
De aceea, Sfântul Părinte ne îndeamnă ca "în familie, în parohie, la școală și la locul de muncă, oriunde ne-am afla, să încercăm să nu pierdem nicio ocazie de a iubi", deoarece aceasta este "vegherea pe care ne-o cere Isus: să ne obișnuim să fim atenți, pregătiți, sensibili unii față de alții, așa cum El este față de noi în orice clipă".
La finalul alocuțiunii, papa Leon ne-a îndemnat să-i încredințăm Preacuratei Fecioare Maria "această dorință și acest angajament": "Ea, Steaua Dimineții, să ne ajute să fim, într-o lume marcată de atâtea diviziuni, sentinele ale milostivirii și păcii, așa cum ne-a învățat sfântul Ioan Paul al II-lea (cf. Veghea de rugăciune pentru cea de-a XV-a Zi Mondială a Tinerilor, 19 august 2000) și așa cum ne-au arătat în mod atât de frumos tinerii veniți la Roma pentru Jubileu.
