Sfinții Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis «ne încurajează cu cuvintele lor: "Nu eu, ci Dumnezeu", spunea Carol. Iar Pier Giorgio: "Dacă îl ai pe Dumnezeu în centrul tuturor acțiunilor tale, atunci vei ajunge la capăt". Aceasta este formula simplă, dar câștigătoare a sfințeniei lor. Este, de asemenea, mărturia pe care suntem chemați să o urmăm, pentru a ne bucura din plin de viață și a-l întâlni pe Domnul la ospățul ceresc.»
Mărturia de sfințenie a doi tineri Fericiți – Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis – și îndemnul de a le urma exemplul s-au aflat în centrul omiliei Sfintei Liturghii cu ritul canonizării lor, prezidată de papa Leon al XIV-lea duminică, 7 septembrie a.c., pe esplanada bazilicii San Pietro. La celebrarea euharistică au luat parte părinții lui Carol Acutis, Andrea și Antonia, și frații săi –Francesca și Michele și rudele lui Pier Giorgio Frassati.
Îndrăgostiți de Isus, gata să dea totul pentru El
Pontiful ne-a îndemnat să fim asemenea celor doi sfinți: Pier Giorgio Frassati, un tânăr de la începutul secolului al XX-lea, și Carol Acutis, un adolescent din zilele noastre, "amândoi îndrăgostiți de Isus și gata să dea totul pentru El".
În medalioanele spirituale ale celor doi noi sfinți, papa Leon a evidențiat: «Pier Giorgio l-a întâlnit pe Domnul prin intermediul grupurilor școlare și bisericești – Acțiunea Catolică, Conferințele Sfântului Vincent, FUCI, Ordinul Terțiar Dominican – și a dat mărturie despre El prin bucuria sa de a trăi și de a fi creștin în rugăciune, prietenie și caritate. Atât de mult încât, văzându-l mergând pe străzile din Torino cu cărucioare pline de ajutoare pentru săraci, prietenii lui l-au rebotezat Frassati Impresa Trasporti (Compania de Transport Frassati)! Chiar și astăzi, viața lui Pier Giorgio este un far pentru spiritualitatea laică. Pentru el, credința nu era o devoțiune privată: însuflețit de forța Evangheliei și de apartenența sa la asociații ecleziale, s-a angajat cu generozitate în societate, a contribuit la viața politică și s-a dedicat cu ardoare slujirii celor săraci.
La rândul său, Carol l-a întâlnit pe Isus în familia sa, datorită părinților săi, Andrea și Antonia – care sunt astăzi aici împreună cu cei doi frați ai săi, Francesca și Michele – și apoi la școală și, mai ales, în sacramentele celebrate în comunitatea parohială. A crescut astfel, integrând în mod natural rugăciunea, sportul, studiul și caritatea în existența sa de copil și de tânăr.
Cultivarea sfințeniei
Sfântul Părinte s-a oprit și asupra modului în care Pier Giorgio și Carol și-au cultivat dragostea față de Dumnezeu și față frații și surorile lor, "prin mijloace simple, accesibile tuturor: Liturghia zilnică, rugăciunea, în special Adorația Euharistică".
Pontiful a amintit câteva reflecții ale adolescentului Carol Acutis care pun în lumină modul simplu dar autentic prin care a cultivat propria sfințenie: El spunea: "Te bronzezi în fața soarelui. În fața Euharistiei, devii sfânt!" Și mai departe: "Tristețea înseamnă să te privești pe tine însuți; fericirea înseamnă să-L privești pe Dumnezeu. Convertirea nu este altceva decât mutarea privirii de jos în sus; este suficientă o simplă mișcare a ochilor". Pontiful a evidențiat totodată că, un alt aspect esențial pentru cei doi sfinți era spovedania frecventă. "Singurul lucru de care trebuie să ne temem cu adevărat este păcatul" și se mira pentru faptul că "oamenii se preocupă atât de mult de frumusețea trupurilor lor dar nu se îngrijesc de frumusețea sufletelor lor".
Totodată, papa Leon a scos în evidență marea devoțiune pe care Pier Giorgio și Carol o aveau față de sfinți și față de Preacurata Fecioară Maria și practicarea, cu generozitate, a carității, amintind că Pier Giorgio spunea: "În jurul săracilor și bolnavilor, văd o lumină pe care noi nu o avem", el numind caritatea "fundamentul religiei noastre", practicând-o – a precizat pontiful – la fel ca și Carol, "mai ales prin gesturi mici, concrete, adesea ascunse, trăind ceea ce Papa Francisc a numit sfințenia de lângă noi (Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 7).
«Și câți alți sfinți am putea aminti! Uneori îi înfățișăm ca pe niște figuri mărețe, uitând că pentru ei totul a început când, încă tineri, au spus "da" lui Dumnezeu și s-au dăruit pe deplin Lui, fără să păstreze nimic pentru ei înșiși» – a spus papa Leon, amintind că sfântul Augustin, evocând "nodul tortuos și încurcat" al vieții sale, amintea cum "o voce din adâncul său i-a spus: "Te vreau". «Și astfel» – a continuat pontiful – «Dumnezeu i-a dat o nouă direcție, o nouă cale, o nouă logică, în care nimic din existența sa nu s-a pierdut. În acest context, astăzi ne uităm la Sfântul Pier Giorgio Frassati și la Sfântul Carol Acutis: un tânăr de la începutul secolului al XX-lea și un adolescent din zilele noastre, amândoi îndrăgostiți de Isus și gata să dea totul pentru El.»
L-au binecuvântat pe Dumnezeu și în ceasul greu al suferinței
O altă trăsătură a celor doi sfinți, evidențiată de pontif în omilia Sfintei Liturghii cu ritul beatificării, este iubirea față de Dumnezeu mai ales în ceasul suferinței, spunând:
«Chiar și atunci când boala i-a lovit și le-a curmat viețile tinere, nici măcar asta nu i-a oprit și nu i-a împiedicat să iubească, să se ofere lui Dumnezeu, să-L binecuvânteze și să se roage pentru ei înșiși și pentru toți. Într-o zi, Pier Giorgio a spus: Ziua morții mele va fi cea mai frumoasă zi din viața mea; iar pe ultima fotografie, care îl înfățișează urcând un munte în Val di Lanzo, cu fața îndreptată spre țelul său, a scris: În sus. Mai mult, când era și mai mic, lui Carol îi plăcea să spună că Raiul ne-a așteptat întotdeauna și că a iubi ziua de mâine înseamnă a da tot ce avem mai bun astăzi.»
«Dragi prieteni» – a continuat papa Leon – «sfinții Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis sunt un îndemn pentru noi toți, în special pentru tineri, să nu ne irosim viața, ci să o îndreptăm spre înalt și să o transformăm într-o capodoperă. Ei ne încurajează cu cuvintele lor: "Nu eu, ci Dumnezeu", spunea Carol. Iar Pier Giorgio: "Dacă îl ai pe Dumnezeu în centrul tuturor acțiunilor tale, atunci vei ajunge la capăt. Aceasta este formula simplă, dar câștigătoare a sfințeniei lor. Este, de asemenea, mărturia pe care suntem chemați să o urmăm, pentru a ne bucura din plin de viață și a-l întâlni pe Domnul la ospățul ceresc.»
