În sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului ne-a fost revelat numele Mântuitorului: Isus. Știm bine că în limbaj biblic, a ști numele cuiva înseamnă a avea acces la identitatea persoanei. Faptul că Dumnezeu ne dezvăluie numele Fiului Său este un semn de iubire și de comuniune profundă și de aceea, ori de câte ori numele lui Isus este pe buzele, în mintea și în inima noastră suntem introduși tot mai mult în cunoașterea lui Dumnezeu. Crescând în cunoașterea de Dumnezeu, descoperim și cunoaștem tot mai mult adevărata noastră identitate, adevăratul nostru nume. Sfânta Tereza de Avila, în momentul în care își ia numele de “Tereza a lui Isus”, îl aude pe Isus care spune: “Eu sunt Isus al lui Tereza”. În mod similar, și noi intrăm în același dans de comuniune de iubire al numelor noastre cu cel al lui Isus. Că este vorba de binecunoscuta rugăciune a tradiției orientale “Doamne Isuse Cristoase, ai milă de mine păcătosul” sau de litania Numelui lui Isus sau de simpla pronunțare a Numelui Fiului lui Dumnezeu, toate constituie tot atâtea momente de profundă comuniune de iubire.
Sărbatoarea de astăzi, a Botezului Domnului este un moment privilegiat pentru a merge și mai departe pe această cale a iubirii. Glasul Tatălui răsună peste apele Iordanului: “acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit”. Este momentul în care Isus primește mărturia iubirii Tatălui într-un mod și într-un moment cu totul aparte. Este o mărturie pe care Fiul o cunoaște din veșnicie, însă Isus, Dumnezeu adevărat și Om adevărat o primește astăzi într-o formă nouă, prin cuvinte pe care le putem înțelege și noi. Aceste cuvinte ale Tatălui constituie tăria și fundamentul lucrării Mântuitorului. Aceste cuvinte fac posibil răspunsul Fiului pe Cruce: “Tată, în mâinile tale încredintez sufletul Meu!”. Totul începe și se termină în aceeași iubire divină. Tocmai de aceea, semnificația sărbătorii de astăzi este pentru noi una cu totul deosebită, fiindcă ne aduce aminte de botezul nostru, ce ne leagă de momentul botezului Fiului. Răsună și pentru noi, fii în Fiul, același glas de iubire a lui Dumnezeu și de aceea redescoperim semnificația profundă a sacramentului Botezului, mult mai mult decât un simplu act de apartenență la creștinism. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi este fundamentul demnității fiecăruia dintre noi și în același timp tăria în încercările acestei vieți. Știind că suntem, în mod tainic, parte a iubirii Sfintei Treimi, găsim sau regăsim tăria de a răspunde împreună cu Mântuitorul: în mâinile Tale, în fiecare clipa încredințez sufletul meu! Au făcut-o episcopii noștri în perioada prigoanei comuniste, demonstrându-ne astfel că se poate și dându-ne totodată cheia pentru a înțelege viața lor: iubirea lui Dumnezeu pentru ei și iubirea lor pentru Dumnezeu. Nu revoltă, nu răzbunare, nu resentiment, ci iubire!
Fiecare dintre noi am primit un nume ce ne leagă de numele lui Isus. Am primit un botez ce ne introduce în taina iubirii lui Dumnezeu. Suntem parte a unei Biserici care este o mărturie vie a Providenței divine. Aceasta este demnitatea noastră. Aceasta este tăria noastră. Aceasta este viața noastră!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 3,13-17
În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".
