Explicând că în timpul Adventului nu trăim doar aşteptarea Crăciunului, pontiful a amintit că în această perioadă suntem totodată îndemnaţi să trezim în noi starea de așteptare a revenirii glorioase a lui Cristos, pregătindu-ne pentru o întâlnire finală cu El, prin alegeri coerente și curajoase.
«În aceste patru săptămâni suntem chemați să ieșim dintr-un mod de viață resemnat marcat de obişnuinţe, cultivând în schimb speranțe și vise pentru un viitor nou», a spus pontiful, evidenţiind că Evanghelia din liturgia duminicii, după sfântul apostol Luca, capitolul 21 merge exact în această direcție, îndemnându-ne să nu ne lăsăm oprimaţi de un stil de viață egocentric și de ritmurile convulsive ale zilelor, ci să ne răsune în urechi cuvintele de avertizare ale lui Isus: «Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ.» (Lc 21, 34-36).
Oprindu-se asupra modului cel mai potrivit de a trăi timpul Adventului, papa Francisc a amintit îndemnul din Evanghelie: «Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!» (Lc 21,36).
Papa Francisc: «A veghea și a ne ruga: iată cum trebuie trăit acest timp începând de astăzi până la Crăciun. Somnul interior apare din învârtirea continuă în jurul nostru, rămânând blocaţi în spaţiul închis al propriei vieţi, cu propriile probleme, cu propriile bucurii şi suferinţe. Aceasta este originea toropelii și a lenei despre care vorbește Evanghelia. Adventul ne îndeamnă la un efort de vigilență, privind în afara noastră, lărgind mintea și inima pentru a ne deschide faţă de necesităţile fraților noștri și faţă de dorința unei lumi noi. Este dorința atâtor popoare chinuite de foame, de nedreptate și de război; este dorința celor săraci, a celor slabi, a celor abandonați. Acest moment este potrivit pentru a ne deschide inimile, pentru a ne pune întrebări concrete despre cum si pentru cine ne cheltuim viaţa.»
Oprindu-se asupra celei de-a doua modalităţi de trăire a Adventului, a timpului întâmpinării Domnului, papa Francisc a evidenţiat importanţa rugăciunii, amintindu-ne că "orizontul aşteptării noastre în rugăciune" este indicat în Biblie mai ales de vocile profeţilor şi, făcând trimitere la prima lectură din liturgia duminicii, pontiful a amintit vocea profetului Ieremia care vorbeşte poporului greu încercat în timpul exilului, popor care riscă să-şi rătăcească propria identitate.
Papa Francisc: «Fie ca Preacurata Fecioară Maria, femeie a aşteptării și a rugăciunii, să ne ajute să întărim speranţa noastră în făgăduințele Fiului ei Isus, pentru a ne face să experimentăm că, de-a lungul dramelor istoriei, Dumnezeu rămâne credincios și se folosește chiar şi de greşelile omeneşti pentru a ne demonstra milostivirea sa.»
Primiţi acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la încheierea rugăciunii Angelus, de duminică, 2 decembrie, din Piaţa Sfântul Petru.
A. Mărtinaș
