Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 5
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Preasfântul Nume al Mariei

 
Preasfântul Nume al Mariei
  • 21 Noi 2018
  • 2432

În istoria exegezei au existat mai multe interpretări cu privire la semnificația numelui Mariei:

1) „TRISTEȚE”. Această semnificație a fost dată de unii rabini care consideră numele un derivat din MIRYAM, având rădăcina MRR = ceea ce în ebraică înseamnă „a fi iubit”. Acești rabini susțin că Maria, sora lui Moise, a primit acest nume deoarece, la nașterea acesteia, faraonul a decis să facă viața israeliților grea, tristă și decide să ucidă toți copiii evrei. Această interpretare poate fi acceptată de creștini dacă ne gândim câtă durere și amărăciune a suferit Maria pe drumul crucii: [Lam. 1,12] Voi toți care treceți pe cale, priviți și vedeți dacă există o durere ca durerea mea ... Pe lângă diavol, a cărui figură este reprezentată de faraon, este o provocare și pentru seminția femeii, făcând tristă viața celor devotați Mariei care nu se tem de nimic, fiind ocrotiți de Regina lor.

2) „ÎNVĂȚĂTOARE ȘI STĂPÂNA MĂRII” Conform acestei interpretări, numele Mariei provine de la MOREH (în evreiască Învățătoare-Doamnă) + YAM (= mare): la fel cum Maria, sora lui Moise, a fost învățătoarea femeilor evreice, în momentul traversării Mării Roșii și pentru Cântecul de victorie (cf Es 15,20), tot astfel „Maria este Învățătoarea și Stăpâna mării acestui secol, care ne face să traversăm această mare, conducându-ne la cer” (Sf. Ambrozie, Exhort. ad Virgines) Alți autori antici care sugerează această interpretare: Filon, Sf. Ieronim, Sf. Epifanie. Această paralelă tipologică între Maria – sora lui Moise și Maria – Maica Domnului este preluată de la Sf. Augustin care o numește pe Maria „cântareață la timpan a noastră” (Maria, sora lui Moise, este cântareața la timpan a evreilor, iar Sf. Maria este cântăreața la timpan a noastră, adică a creștinilor: cântecul lui Moise din noul testament ar fi Magnificat, cântat chiar de Maria: această interpretare este susținută astăzi de P. Le Deaut, unul dintre cei mai mari cunoscători ai literaturii targumice și ebraice în general: conform acestui autor, sf. Luca ar fi făcut acest paralelism în mod voluntar.

3) „CEA CARE LUMINEAZĂ, STEAUA MĂRII” Conform acestei interpretări, numele Maria ar deriva din: prefixul M + 'OR (ebr.= lumina) + YAM (= mare): sf. Grigore Taumaturgul, sf. Isidor, sf. Ieronim (împreună cu interpretarea precendentă). Unii autori susțin că, în realitate, sf. Ieronim nu ar fi interpretat numele ca „steaua mării”, ci „stilla maris”, adică picătura din mare. Prezența rădăcinii „mare” în numele Maria a condus la diferite interpretări și/sau comparații între Maria și „mare”: Pietro di Celles (+1183) Maria = „mare de haruri”: de aici, Montfort afirma: „Dumnezeu Tatăl a adunat toate apele și le-a numit mare, a adunat toate harurile și le-a numit Maria” (Vera Devozione, 23). Cohelet 1,7: „Toate râurile se varsă în mare”; Sf. Bonaventura afirma că toate harurile (= toate râurile) primite de îngeri, apostoli, martiri, confesori, fecioare, s-au „vărsat” în Maria, marea de haruri. Sf. Brigita: „iată de ce numele Maria este suav pentru îngeri și cumplit pentru demoni” ----- Ave maris stella, Dei Mater alma, atque semper virgo, felix coeli porta... Acest imn pare o meditație asupra numelui Maria, în comparație cu Maria, sora lui Moise: „Ave maris stella” (cf semnificației 3); „Dei Mater ALMA atque semper virgo”: Maria, sora lui Moise, este numită în Exod 2,8, `ALMAH = „fecioara” și, din punct de vedere etimologic, „ascunsă”; „felix coeli porta”, adică „învățătoarea mării” acestui secol, pe care Ea ne face să o traversam (cf. semnificației 2).

4) PLOAIE LA TIMP POTRIVIT. Conform acestei interpretări, numele Maria ar proveni de la MOREH (ebr. PLOAIE LA TIMP POTRIVIT). Maria este considerată Cea care trimite din cer o „ploaie de haruri” și „ploaie de haruri ea însăși”. Această interpretare, pe care C. A Lapide o atribuie lui Pagninus, este preluată parțial de sf. Luis de Montfort în Preghiera Infuocata: comentând Ps. 67:10 „pluviam voluntariam elevasti Deus, hereditatem tuam laborantem tu confortasti” (O ploaie din belșug ai pregătit, Doamne, ca moștenire), Montfort spune: „[P.I. 20] Ce este Doamne această ploaie din belșug pe care ai pregătit-o și ales-o pentru a reînsufleți moștenirea ta istovită? Nu sunt oare acești sfinți misionari, fiii Mariei, aleasa Ta, pe care trebuie să-i alegi și să-i aduni pentru binele Bisericii tale, atât de slăbită și pătată de păcatele fiilor săi?” Maria, ploaie de haruri, va pregăti și va trimite pe pământ o ploaie de misionari

5) ÎNĂLȚIME. Conform acestei interpretări, numele Maria provine de la MAROM (ebr. ÎNĂLȚIME, EXCELSIS): în sprijinul acestei ipoteze se află Caninius (dintre autorii antici) și VOGT (dintre autorii moderni), în special în urma recentelor descoperiri a textelor ugaritice care au permis înțelegerea multor rădăcini ebraice. Luca 1:78 per viscera misericordiae Dei nostri in quibus visitavit nos oriens EX ALTO. Acest verset, în baza textului grec și a retroversiunii în ebraică, poate fi tradus astfel: Ne-a vizitat ca un soare care răsare: Cristos este soarele care răsare, care vine din înălțime (Tatăl) sau ne-a vizitat un soare ce răsare „din înălțime” = de la Maria.

 Dintre toate aceste ipoteze, care este cea corectă? Poate providența ne-a lăsat în dubiu pentru ca, în numele Maria, să putem identifica simultan toate semnificațiile pe care ni le sugerează analogia credinței.

 

 

 

Autor: Pr. Alfredo Morselli /Traducere și adaptare: www.novena.ro