«Evanghelia din această duminică (cf Mc 9,38-43.45.47-48) ne prezintă unul dintre acele detalii foarte instructive din viaţa lui Isus alături de discipoli. Aceştia au văzut că un om care nu făcea parte din grupul discipolilor lui Isus alunga diavoli în numele lui Isus şi de aceea voiau să-i interzică acest lucru. Ioan, cu entuziasmul plin de zel al tinerilor, îi istoriseşte Învăţătorului cele întâmplate căutând să-i obţină sprijinul, însă Isus, dimpotrivă, îi răspunde: "Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi" (v 39-40).» Astfel şi-a început Sfântul Părinte cateheza din cadrul rugăciunii mariane "Îngerul Domnului", de duminică, 30 septembrie, din Piaţa Sfântul Petru.
Referindu-se la Ioan şi alţi discipoli care "manifestă o atitudine de închidere în faţa unei situaţii care nu intră în propriile scheme, fiind vorba în acest caz despre acţiunea bună a unei persoane 'externe' cercului de discipoli", pontiful a explicat:
Papa Francisc: «În schimb, Isus apare ca fiind foarte liber, pe deplin deschis la libertatea Spiritului lui Dumnezeu care, în acţiunea sa nu este limitat de niciun hotar şi de nicio îngrădire. Şi, prin atitudinea sa, Isus vrea să-i educe pe discipoli şi pe noi, cei de azi, în spiritul acestei libertăţi interioare.
Ne face bine să reflectăm la acest episod şi să ne examinăm puţin conştiinţa. Reacţia discipolilor lui Isus este foarte umană, foarte comună, şi poate fi întâlnită în comunităţile creştine din toate timpurile, probabil şi în noi înşine. Cu bună-credinţă şi, chiar mai mult, cu zel, se doreşte protejarea autenticităţii unei anumite experienţe, în special a unei experienţe carismatice, tutelând fondatorul sau liderul de falşii imitatori. Însă, în acelaşi timp, există un fel de teamă a "concurenţei", teama că cineva ar putea sustrage noi discipoli şi atunci nu se reuşeşte să se aprecieze binele pe care alţii îl fac: nu face bine pentru că "nu-i de-al nostru". Este o formă de autoreferenţialitate
Marea libertatea a lui Dumnezeu de a ni se dărui constituie o provocare şi un îndemn de a modifica atitudinile şi relaţiile noastre. Este îndemnul pe care ni-l adresează astăzi Isus. El ne îndeamnă să nu gândim potrivit categoriilor "prieten/duşman"; "noi/ei", "cine aparţine/cine nu aparţine," ci să mergem dincolo, să ne deschidem inima pentru a putea recunoaşte prezenţa şi acţiunea lui Dumnezeu chiar şi în medii neobişnuite şi neprevăzute şi în persoane care nu fac parte din cercul nostru. Trebuie să fim atenţi mai mult la binele, la frumosul şi la adevărul care se împlinesc decât la numele şi la provenienţa celui care le împlineşte. Şi – după cum ne sugerează cealaltă parte a Evangheliei de azi – în loc să-i judecăm pe alţii trebuie să ne examinăm pe noi înşine, şi să "înlăturăm, fără compromisuri tot ceea ce poate scandaliza persoanele mai slabe în credinţă."»
«Preacurata Fecioară Maria», a spus papa Francisc la finalul catehezei, «model de acceptare docilă a surprizelor lui Dumnezeu, să ne ajute să recunoaştem semnele prezenţei Domnului în mijlocul nostru, descoperindu-l oriunde se manifestă, chiar şi în situaţiile cele mai neobişnuite şi de neconceput. Să ne înveţe să ne iubim comunitatea fără atitudini de gelozie şi închidere, mereu deschişi faţă de vastul orizont al acţiunii Spiritului Sfânt.»
