Potrivit istoricilor din Evul Mediu, locul cel mai venerat din Roma era scara pe care Isus a urcat pentru a fi judecat, după cum reiese dintr-o placă de marmură cu inscripția: „NON EST IN TOTO SANCTIOR ORBE LOCUS” (Nu există în întreaga lume un loc mai sfânt).
Scara Sfântă se află lângă bazilica din Lateran. Este alcătuită din 28 de trepte de marmură, care aparțineau palatului lui Ponțiu Pilat. A fost adusă din Ierusalim la Roma de Sfânta Elena, în anul 326. În anul 1589, Papa Sixt al V-lea a așezat-o la intrarea în capela papală Sancta Sanctorum, locul în care se găsește și astăzi. Pelerinii pot urca această scară doar în genunchi.
De-a lungul anilor, scara a fost modificată și împodobită de mai multe ori. În anul 1723 a fost acoperită cu lemn de nuc. Pereții laterali conțin fresce cu scene ale Patimilor.
Capela privată a papilor a primit numele Sancta Sanctorum, datorită numeroaselor relicve ale sfinților așezate sub altar. Cel mai faimos obiect păstrat în capelă, este o imagine a Mântuitorului, cunoscută sub numele de „Archeropita”. Se spune că imaginea nu a fost pictată de mână omenească. Sfântul Luca a început-o și a fost terminată de îngeri.
Istoria icoanei este legată de devoțiunea poporului roman și a papilor. Spre exemplu, în anul 753 Papa Ștefan al II-lea, pentru a evita pericolul invaziei longobarzilor conduși de Astolf, a purtat în procesiune icoana pe umeri.
Pelerinilor care vizitează Scara Sfântă în orice zi din an li se acordă indulgență parțială, iar în Vinerea Mare indulgență plenară.
Traducere: Liviu Ursu
