De Massimo Introvigne
Vizita Papei Francisc în Sardinia de duminică, 22 septembrie, a avut, după cum Pontiful a subliniat, un puternic caracter marian.
Exemplul Fecioarei Maria, a afirmat Papa, ne cheamă înainte de toate la rugăciune. Prin rugăciune Maria obţine totul de la Fiul ei. „Aceasta este puterea rugăciunii! Să nu ne obosim bătând la poarta lui Dumnezeu. Să ducem la inima lui Dumnezeu, cu ajutorul Mariei, toată viaţa, fiecare zi! Să batem la poarta inimii lui Dumnezeu!”.
Maria în toată viaţa ei a întâlnit şi a primit privirea lui Dumnezeu. Şi această privire a lui Dumnezeu se reflectă acum în privirea ei care se odihneşte peste noi. Mergem la sanctuarele mariane „pentru a întâlni privirea Mariei, privire în care se reflectă privirea Tatălui, şi privirea Fiului de pe Cruce, care o face să fie Mama noastră. Cu acea privire Maria astăzi ne priveşte”. Tema privirii Fecioarei a fost în centrul vizitei. „ Avem nevoie – a zis Papa - de privirea sa tandră, de privirea sa maternă care ne cunoaşte mai bine ca oricine altcineva, de privirea sa plină de compasiune şi de grijă. Maria, astăzi vrem să-ţi zicem: Mamă, dăruieşte-ne privirea ta! Privirea ta ne conduce la Dumnezeu, privirea ta este un dar al Tatălui cel bun, care ne aşteaptă la fiecare moment crucial al drumului nostru, este un dar de la Isus Cristos pe Cruce, care ia asupra Sa suferinţele noastre, dificultăţile noastre, păcatul nostru”.
Nu este vorba de o implorare sentimentală. În realitate privirea Mariei este prezentă în istorie, „ privirea Fecioarei ne ajută să ne vedem într-un mod fratern”. „Maria ne învaţă să avem acea privire care încearcă să primească, să însoţească, să protejeze”. Şi noi nu trebuie să ţinem această privire pentru noi, nu trebuie să ne fie „frică să ieşim şi să-i privim pe fraţii noştri şi pe surorile noastre cu privirea Fecioarei”.
A trăi în privirea Mariei este dificil astăzi. Lumea pune obstacole între noi şi acea privire. „ Să nu permitem – a afirmat Papa – ca cineva sau ceva să se interpună între noi şi privirea Mariei. Mamă, dăruieşte-ne privirea ta! Nimeni să nu o ascundă! Inima noastră de fiii să ştie să se apere de cuvinte care promit iluzii; de aceia care au o privire avidă pentru o viaţa uşoară, de promisiuni care nu se pot realiza. Să nu ne fure privirea Mariei” (...)
Papa Francisc a propus, plecând de la episodul ucenicilor în drum spre Emaus o interpretare a crizei contemporane, care nu este doar economică, cu ajutorul a trei cuvinte: dezamăgire, resemnare, speranţă. Ca şi ucenicii spre Emaus care gândeau că aventura lui Isus se sfârşise cu moartea Sa, la fel astăzi mulţi trăiesc „ decepţia, dezamăgirea, din cauza unei crize economică şi financiară, dar şi ecologică, educativă, morală, umană”: una din cele mai grave crize din istoria occidentală, care din Occident s-a extins în lumea întreagă.
În faţa acestei crize profunde, ca şi ucenicii spre Emaus, unii cad în „resemnare, pesimism”, dar atitudinea corectă este speranţa. „ Lecturile ideologice sau parţiale nu ajută, alimentează doar decepţia şi dezamăgirea”. (...) Este nevoie de o cultură care să vadă omul întreg „ în toate dimesiunile sale, în primul rând cea spirituală, transcendentă”. O cultură care să aducă speranţă dincolo de crize şi careia nu-i este „ teamă să se deschidă spre orizonturile transcendente”, deoarece „ credinţa nu reduce niciodată spaţiul raţiunii, ci il deschide inspre o viziune integrală asupra omului şi asupra realităţii”. (…)
Traducere: AMR
Sursa:www.lanuovabq.it
