«În parcursul de cateheză dedicat celebrării euharistice, am văzut că actul penitențial ne ajută să ne despuiem de prezumțiile noastre și să ne prezentăm lui Dumnezeu așa cum suntem în realitate, conștienți că suntem păcătoși, cu speranța de a fi iertați», a spus Sfântul Părinte la audiența generală de miercuri, 10 ianuarie, desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican, a cărei cateheză a continuat șirul reflecțiilor dedicate Sfintei Liturghii, îndeosebi cântului "Gloria" și rugăciunii zilei (Colecta).
Papa Francisc: «Tocmai din întâlnirea dintre nimicnicia umană și milostivirea divină prinde viață gratitudinea exprimată în cântul Gloria "un imn foarte vechi și venerabil cu care Biserica reunită în Spiritul Sfânt îl preamărește pe Dumnezeu Tatăl și pe Miel prin rugăciunea sa" (Instrucţiunile Generale ale Misalului Roman, 53)»
Explicând că începutul acestui cânt reia imnul Îngerilor la nașterea lui Isus la Betleem, fericitul anunț al îmbrățișării dintre cer și pământ, pontiful a explicat că acest cânt ne implică și pe noi care suntem adunați în rugăciune: «Gloria în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință». Urmează aclamații de laudă, binecuvântare, adorație și mulțumire adresate lui Dumnezeu Tatăl atotputernicul și Fiului Isus Cristos, Domnul nostru, Mielul care ia asupra sa păcatele lumii.
Imnul Mărire în cer - Gloria în excelsis se cântă sau se recită în duminici, în afara timpului Adventului și Postului Mare, în solemnități și sărbători, precum și la unele celebrări mai solemne.
Succesiv, în cursul catehezei, pontiful și-a oprit atenția asupra rugăciunii zilei (Colecta), prin intermediul căreia se exprimă caracterul celebrării, ce este variabil în funcție de zilele și de perioadele anului. Potrivit vechii tradiții a Bisericii, în mod obișnuit, rugăciunea este îndreptată către Dumnezeu Tatăl, prin Cristos, în Spiritul Sfânt.
Referindu-se la necesitatea de a avea acea dispoziție sufletească necesară rugăciunii, Sfântul Părinte a spus:
Papa Francisc: «Tăcerea nu se reduce la absența cuvintelor, ci la dispoziția de a asculta alte voci: cea a inimii noastre și, mai ales, vocea Spiritului Sfânt. În cadrul Sfintei Liturghii, natura tăcerii sacre depinde de momentul când se ține în timpul fiecărei celebrări. Astfel, la actul penitențial și după invitația la rugăciune, tăcerea înseamnă reculegere; după lectură sau omilie, e o invitație la o scurtă meditare asupra celor auzite; după Împărtășanie, favorizează rugăciunea interioară de laudă și mulțumire către Dumnezeu.»
După ce a explicat conținutul rugăciunii zilei, ce poate merge de la rugăciunea de laudă la rugăciunea de implorare, Sfântul Părinte a specificat că în Ritualul Roman rugăciunile sunt concise dar bogate de semnificație, evidențiind importanța meditării textelor acestor rugăciuni, chiar și înafara Sfintei Liturghii, lucru ce ne ajută să învățăm cum să ne adresăm lui Dumnezeu, ce să-i cerem, și ce cuvinte să folosim.
RV/AM
