Să fim încă de pe pământ ceea ce vom fi în cer

„Unde este Dumnezeu, acolo nu sunt duşmănii, nici bârfe care să-i ucidă pe fraţi”: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican, reluând, practic, după pauza lunilor de vară, celebrarea matinală a Sfintei Liturghii cu participarea grupurilor de credincioşi.

Meditaţia Papei a avut la bază pagina Evangheliei de luni, din ritul roman sau latin, în care Isus merge la consătenii săi din Nazaret (Luca 4, 16-30). Aceştia nutresc faţă de El o anumită admiraţie dar – a observat Pontiful – se aşteaptă să facă ceva ieşit din comun. Ca să creadă în El, pretindeau o minune, ceva senzaţional. Isus le spune în faţă că ei nu au credinţă. S-au indignat peste măsură, s-au ridicat şi l-au dus pe Isus până la marginea muntelui ca să-l arunce şi să-l ucidă:
● „Dar, uitaţi-vă cum s-au schimbat lucrurile! Au început cu ceva frumos, cu admiraţia, şi au ajuns pe punctul de a face o crimă. Voiau să-l ucidă pe Isus. Aceasta, din gelozie, din invidie şi alte lucruri de acest fel. Dar aceasta nu s-a întâmplat doar acum două mii de ani, se întâmplă în fiecare zi în inima noastră, în comunităţile noastre. Când unul vine într-o comunitate, la început se spune: «Ce om bun este cel care a venit la noi!». Se vorbeşte bine despre el în prima zi. În a doua, mai puţin. A treia zi, încep să-l bârfească şi ajung să-l jupoaie”.

După cum nazarinenii voiau să-l ucidă pe Isus, la fel se întâmplă şi într-o comunitate: cei care îi bârfesc pe fraţii lor, pe membrii comunităţii, vor să ucidă. E acelaşi lucru. Apostolul Ioan, în prima Scrisoare, capitolul 3, versul 15, spune următoarele: «Cine îl urăşte pe fratele său este un criminal». Noi ne-am obişnuit cu bârfele, cu vorbirea de rău. Dar de câte ori, comunităţile noastre, chiar şi familia noastră, sunt un adevărat iad în care se practică această formă de criminalitate, uciderea cu limba a fratelui sau a surorii…”.

O comunitate, o familie – a continuat Papa la predică – este distrusă din cauza invidiei, pe care diavolul o seamănă în inimă şi face ca unul să-l vorbească de rău pe celălalt şi în acest fel să se distrugă.

„În aceste zile - a subliniat Sfântul Părinte - vorbim mult despre pace, vedem victimele armelor, dar trebuie să ne gândim şi la armele noastre de fiecare zi: limba, bârfele, vorbirea de rău…” O comunitate, în schimb – a încheiat Papa – trebuie să trăiască în prezenţa Domnului şi să trăiască pe pământ „ca în cer”:
● „Ca să fie pace într-o comunitate, într-o familie, într-o ţară, în lume, trebuie să începem astfel: să fim cu Domnul. Acolo unde Domnul este prezent, nu există invidie, criminalitate, duşmănie sau gelozii. Există frăţietate. Să cerem de la Domnul acest har: să nu-l ucidem cu limba niciodată pe aproapele nostru şi să fim cu Domnul aşa cum toţi vom fi în Cer. Amin”.

Sursa:ro.radiovaticana.va