de Massimo Introvigne
La Liturghia de pe 15 august de la Castel Gandolfo Papa Francisc a revenit asupra luptei dintre Fecioara Maria şi demon, invitându-i pe toţi creştinii să nu neglijeze puterea devoţiunii către Fecioara Maria în lupta împotriva Satanei şi a răului.
Înainte de toate Papa a reamintit ce spune Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea în Lumen Gentium, la paragraful 59:
„Fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoşesc, la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca regină a universului”, iar la paragraful 68 acelaşi document spune: „Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul şi sufletul, este chipul şi pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel, aici pe pământ, străluceşte ca un semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni ziua Domnului”. Şi de această dată, Sfântul Părinte ne-a invitat să medităm asupra trei cuvinte cheie: luptă, înviere, speranţă.
Înainte de toate, „lupta dintre femeie şi dragon. Figura femeii, care reprezintă Biserica, este pe de-o parte glorioasă, triumfătoare, iar de cealaltă se află încă în travaliu. De fapt Biserica este astfel: dacă în cer este deja asociată gloriei Domnului său, în istorie trăieşte în mod continuu probele şi provocările care survin din conflictul dintre Dumnezeu şi cel rău, duşmanul dintotdeauna”. Toţi trebuie să-l înfruntăm pe diavol, chiar şi atunci când nu ne dăm seama. Însă Maria „luptă împreună cu noi, îi sprijină pe creştini în lupta împotriva forţelor răului”. Papa a recomandat fidelitatea zilnică faţă de rugăciunea Rozariului deoarece „are şi această dimensiune de luptă, o rugăciune care sprijină în bătălia împotriva răului şi a complicilor lui. Şi Rozariul ne susţine în luptă”.
Al doilea cuvânt: „înviere”. Credinţa noastră se bazează pe faptul că „Cristos a înviat cu adevărat din morţi. Întreaga noastră credinţă se bazează pe acest adevăr fundamental care nu este o idee, ci un eveniment. Şi misterul Ridicării Fecioarei Maria cu trupul şi cu sufletul la cer este cuprins în Învierea lui Cristos”, pentru că „şi Maria a cunoscut martiriul crucii: martiriul inimii sale, martiriul inimii. Ea a suferit mult, în sufletul său, în timp ce Isus suferea pe cruce. A trăit Patima Fiului în adâncul sufletului său. A fost în mod perfect unită cu El în moarte, de aceea i-a fost dăruit harul învierii”. Şi acest lucru este o realitate şi nu un simbol.
Al treilea cuvânt: speranţă. „Speranţa este virtutea celui care experimentând conflictul, lupta zilnică între viaţă şi moarte, între bine şi rău, crede în Învierea lui Cristos, în victoria Iubirii”. Maria credea, iar astăzi acest act de credinţă „este intens mai ales acolo unde Corpul lui Cristos pătimeşte astăzi Patima”. Persecuţia continuă, dar continuă şi credinţa, speranţa şi ajutorul Mariei care merge alături de creştinii persecutaţi în istorie.
Traducere: Andrei Hrișman
Sursa:www.lanuovabq.it
