De unde provine acest simbol? Care este originea lui?
Împreună cu Ierusalimul și Roma, Santiago de Compostela este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale creștinătății. În fiecare an mii de pelerini – peste 200.000 – parcurg diverse rute iacobine care în Spania, dar și din Franța, ajung la catedrala din Compostela, în care se găsește mormântul Sfântului Apostol Iacob.
Unul dintre simbolurile cele mai răspândite ale acestui pelerinaj străvechi este scoica – vieira (sp.) –, a cărei origine este legată de o tradiție care face trimitere la însuși începutul drumului iacobin.
Se povestește că atunci când trupul apostolului Iacob a fost adus cu barca de la Ierusalim în Galicia de discipolii care l-au însoțit pe apostol în misiunea de evanghelizare a Peninsulei Iberice, s-a petrecut un fapt miraculos și totdodată comic. Când ambarcațiunea care ducea moaștele credinciosului ucenic al lui Isus a ajuns în apropierea insulelor Cíes, la gura de vărsare a râului Vigo și în dreptul coastelor Galiciei, discipolii Sfântului Iacob au observat că la țărm se oficia o căsătorie în cadrul căreia se desfîșura un joc specific: jucătorul arunca o suliță în aer, după care trebuia să încalece îndată un cal și să prindă sulița din zbor, înainte ca aceasta să atingă pământul.
Când a venit rândul mirelui să intre în joc, acesta a aruncat sulița, a încălecat calul cum a putut mai bine, însă sulița a deviat către mare. Tânărul a urmărit-o, aruncându-se cu tot cu cal în valuri. Spre uimirea tuturor, mirele, calul și sulița s-au scufundat în apă, dar au reapărut imediat lângă o ambarcațiune care se apropia de țărm. Era barca cu moaștele Sfântului Apostol Iacob.
Momentul comic al povestirii a fost atunci când mirele s-a dus să-i salute pe cei din barcă, pentru că era acoperit din cap până-n picioare de scoici. Ucenicii apostolului au interpretat întâmplarea drept un miracol și l-au invitat pe mire să urce în barcă. În timp ce se apropiau de țărm au vorbit despre cele întâmplate și atunci s-a petrecut adevărata minune: tânărul mire a hotărât să se convertească la creștinism.
Ajuns la țărm, tânărul le-a povestit invitaților întâmplarea la care aceștia au asistat de la mal. Mulți dintre ei au decis să se convertească la creștinism. Ambarcațiunea și-a continuat călătoria spre nord până la Ría de Aurosa, de unde trupul apostolului a fost dus la Padrón și îngropat.
Chiar și Codexul Calixtin – manuscris atribuit Papei Calixt al II-lea – vorbește despre semnificația măreață a scoicii și despre faptul că pelerinii o foloseau pentru a aduce omagiu apostolului. Astăzi simbolul continuă să fie în uz și este aplicat pe rucsacul pelerinului. Odată cu trecerea anilor, pentru a menține acest obicei, s-a impus ca fiecare pelerin, care participă la pelerinajul la mormântul apostolului Iacob, să poarte cu sine scoica, creându-se astfel un simbol care s-a păstrat de-a lungul veacurilor și care identifică astăzi Drumul lui Iacob.
Pe lângă acest simbolism, scoica are și o utilizare practică, fiind folosită ca pahar natural, cu care pelerinii își astâmpără setea din apele izvoarelor și ale râurilor.
Traducere: Pr. Dan Vișa
