Vineri, 27 ianuarie 2017, de ziua aducerii moaștelor Sf. Ioan Gură de Aur, a adormit în Domnul sora terțiară A.A. Elena a Sfintei Cruci (Lenuța Moldovan). Ea s-a născut la 1 mai 1919 la Somoștelnic, într-o familie de greco-catolici. Fratele bunicii a fost preot, și se numea Frâncu. Familia Lenuței se mutase la Blaj pe când ea avea aproape 12 ani. Cu ocazia unei spovezi din 1933 l-a cunoscut pe părintele Ioan Suciu, întors de câteva luni de la Roma. Momente impresionante ale formării spirituale pe care a primit-o de la „Părintele” sunt redate în interviul pe care i l-a luat Ion Moldovan și l-a publicat în cartea „Flacără pe altarul Iubirii”.
Lenuța a fost inclusă în familia Suciu, unde a învățat foarte multe și de la mama „Părintelui”. Mai târziu, ea a asigurat secretariatul revistei „Tinerimea Nouă”, ocupându-se, printre altele, cu distribuirea abonamentelor. Părintele i-a cunoscut întreaga familie, pe care a ajutat-o în momente grele. El a vizitat de multe ori familia Moldovan, care locuia în aceeași casă de pe strada Simion Bărnuțiu din Blaj, unde a murit acum Lenuța.
După plecarea Părintelui la Oradea, ea a continuat să primească îndrumări spirituale prin scrisori. S-au păstrat cel puțin patru fonduri de scrisori în care se poate vedea felul în care episcopul Suciu le-a încurajat pe destinatare să persevereze în viața spirituală, pe drumul către viața călugărească.
Extragem câteva gânduri din scrisorile primite de Lenuța Moldovan:
Oradea 1941 […] Ce vrea Isus?
E sigur că vrea mântuirea ta. Calea pe care te duce la gloria ta, pe care nimeni nu ţi-o invidiază şi care nu se aseamănă cu a altuia, este taina Lui.
Arhierească binecuvântare
+ Ioan Suciu
Oradea, 15. III. 1945
Copila mea,
[…] Pe numele tău [Elena a Sf. Cruci, ca terţiară A.A.] El întabulează fericirea cerească după măsura suferinţelor tale creştine […].
Părintele
După 1948, Lenuța Moldovan a lucrat ca dactilografă în cadrul administrației financiare, apoi ca bibliotecară la Biblioteca orașului Blaj. A bătut la mașină multe documente pentru profesorul Ștefan Manciulea. A organizat un grup de rugăciune, la care veneau și femei ortodoxe. Se recita rozariul și se citea un text despre sfântul zilei.
În anii din urmă a fost ajutată de sora ei, Margareta Barboș (Eta), care a locuit cu ea. Timp de 15 ani a fost vizitată regulat, în fiecare primă vineri, de părintele Alexandru Socol din parohia Adămuș, pe care l-a îndrumat, la rândul ei, pe când era student teolog.
În ultima zi s-a simțit mai agitată. Moartea ei a survenit după ora 11 noaptea, ca și cum ar fi adormit.
Am cunoscut-o cu ocazia mai multor interviuri pe care am avut privilegiul să i le iau. Avea mereu același zâmbet și aceeași disponibilitate de a vorbi despre episcopul Ioan Suciu. Ca martor, a scris și a vorbit cât a putut despre cele primite și învățate de la episcopul martir. A fost un bun ucenic pe lângă un maestru al vieții spirituale, devenind la rândul ei un model pentru noi.
Emanuel Cosmovici
