A fost publicat în sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cinstit de tradiție cu titlul de ”primul chemat”, mesajul papei Francisc pentru cea de-a 54-a Zi mondială de rugăciune pentru vocații. Mesajul poartă data de 27 noiembrie 2016, prima duminică din Advent, și evidențiază prin însăși tema aleasă importanța dimensiunii misionare a chemării creştine: ”Stimulați de Duhul Sfânt pentru misiune”. Potrivit calendarului pastoral, Ziua mondială de rugăciune pentru vocații se marchează anual în cea de-a patra duminică a Paștelui, ”A bunului păstor”, care în 2017 cade pe 7 mai.
”Ce anume caracterizează vocația creștină?”, se întreabă papa Francisc în mesajul său. Pontiful explică aceste trăsături chiar la începutul documentului său și începe cu îndemnul de ”a ieși din noi înșine” pentru a se predispune, călăuziți de Duhul Sfânt, la ascultarea glasului Domnului, trăind experiența comunității bisericești ca loc privilegiat în care chemarea lui Dumnezeu se naște, se alimentează și se exprimă. Cel care s-a lăsat atras de vocea lui Dumnezeu și a început să meargă pe urmele lui Isus, observă Sfântul Părinte, descoperă foarte curând înăuntrul său dorința imposibil de oprit de a duce Vestea cea bună fraților, prin evanghelizare și slujire în spiritul carității. Este, practic, atitudinea celui care este și se simte misionar, a celui care este iubit de Dumnezeu și nu poate să țină numai pentru sine această experiență. ”Bucuria Evangheliei care umple viața comunității discipolilor”, scrie mai departe papa Francisc preluând din exortația apostolică «Evangelii gaudium», este o ”bucurie misionară”. Tocmai relația cu Domnul implică un a fi trimiși în lume ca profeți ai cuvântului său și mărturisitori ai iubirii sale. Dumnezeu este cel care ne ajută să înfruntăm, pe această cale, fragilitatea, simțirea celui care se consideră nepotrivit, pesimismul, pentru a afirma, în virtutea botezului, că orice creștin este unul chemat să-l ducă pe Cristos fraților săi. Dar această vocație este cu atât mai stringentă pentru cei care sunt chemați la o viață de consacrare specială și pentru preoți, cei care, cu generozitate, cu încredere și seninătate, au răspuns: ”Iată-mă, Doamne, trimite-mă pe mine!”.
Pornind de la trei pericope din Evanghelie, papa Francisc explică ce înseamnă să fii discipol misionar. ”Desigur”, remarcă pontiful, ”nu sunt puţine întrebările care apar atunci când vorbim despre misiunea creştină: ce înseamnă a fi misionar al Evangheliei? Cine ne dăruieşte forţa şi curajul vestirii? Care este logica evanghelică din care se inspiră misiunea? La aceste întrebări putem răspunde contemplând trei scene evanghelice: începutul misiunii lui Isus în sinagoga din Nazaret (cf. Lc 4,16-30); drumul pe care El îl parcurge ca Înviat alături de discipolii din Emaus (cf. Lc 24,13-35); şi, în sfârşit, parabola seminţei (cf. Mc 4,26-27).
Începutul misiunii lui Isus în sinagoga din Nazaret arată că a fi discipol misionar înseamnă să fii, asemenea lui Cristos, uns de Duhul Sfânt și să mergi spre frații tăi pentru a le vesti Cuvântul, devenind pentru ei un instrument de mântuire. În al doilea rând, în perspectiva drumului de la Emaus, înseamnă să simți prezența vie a lui Isus, care continuă să pășească alături de noi ca odinioară alături de discipolii de la Emaus, care împărtășește efortul misiunii, făcând mai ușoare momentele de descurajare. În fine, parabola seminței spune, printre altele, că a fi discipol misionar înseamnă a privi cu încredere la Domnul, care depășește așteptările noastre și ne surprinde cu generozitatea sa, făcând să încolțească semințele muncii noastre dincolo de orice calcul de eficiență umană.
În mesajul său pentru Ziua vocațiilor 2017 papa Francisc încurajează la instaurarea unei prietenii intime cu Domnul și cere de Sus noi vocații la preoție și viața consacrată. ”Cu această încredere evanghelică”, afirmă pontiful în mesaj, ”ne deschidem la lucrarea tăcută a Duhului, care este fundamentul misiunii. Nu va exista niciodată o pastoraţie vocaţională sau o misiune creştină fără rugăciunea asiduă şi contemplativă. În acest sens, trebuie alimentată viaţa creştină prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi, mai ales, să se îngrijească relaţia personală cu Domnul prin adoraţia euharistică, «loc» privilegiat de întâlnire cu Dumnezeu”.
”Această prietenie intimă cu Domnul”, afirmă papa Francisc, ”doresc s-o încurajez cu putere, mai ales pentru a implora de sus noi vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată. Poporul lui Dumnezeu are nevoie să fie condus de păstori care-şi dedică viaţa în slujba Evangheliei. De aceea, cer comunităţilor parohiale, asociaţiilor şi numeroaselor grupuri de rugăciune prezente în Biserică: împotriva ispitei descurajării, continuaţi să-l rugaţi pe Domnul pentru ca să trimită lucrători în secerişul său şi să ne dea preoţi îndrăgostiţi de Evanghelie, capabili să devină aproapele pentru fraţi şi, astfel, să fie semn viu al iubirii milostive a lui Dumnezeu”.
În fine, Sfântul Părinte face o referință la tineri, speranța Bisericii și a societății: ”În faţa senzaţiei răspândite a unei credinţe obosite sau reduse la simple «datorii de făcut», tinerii noştri au dorinţa de a descoperi fascinaţia mereu actuală a figurii lui Isus, de a se lăsa interogaţi şi provocaţi de cuvintele sale şi de gesturile sale şi, în sfârşit, de a visa, graţie Lui, o viaţă pe deplin umană, bucuroasă să se dedice în iubire”.
(rv – A. Dancă)
