„Pentru voi va răsări cu raze binefăcătoare soarele dreptăţii”: papa Francisc, citând cuvintele profetului Malahia din prima lectură, s-a adresat cu aceste cuvinte miilor de persoane care au luat parte duminică, în bazilica San Pietro, la Sfânta Liturghie celebrată cu ocazia Jubileului dedicat celor săraci şi persoanelor marginalizate social. Este inacceptabil, a spus papa Francisc la predica celebrării euharistice jubiliare, ca persoana umană să fie considerată un rebut pentru societate. Intenţiile de la Rugăciunea credincioşilor au fost proclamate în engleză, polonă, portugheză, chineză şi spaniolă. Manifestările jubileului dedicat celor fără adăpost şi marginalizaţi social au început vineri, 11 noiembrie, cu audienţa la Sfântul Părinte, continuând, printre altele, şi cu un concert de muzică în Aula Paul al VI-lea susţinut de premiul Oscar Ennio Morricone şi corul diecezei de Roma condus de mons. Marco Frisina.
„Mai devreme sau mai târziu”, a spus Sfântul Părinte la predica Sfintei Liturghii din bazilica San Pietro, „toate cad, chiar şi domniile cele mai puternice, edificiile cele mai sacre şi realităţile cele mai trainice din această lume, nu durează pentru totdeauna”. Comentând Evanghelia duminicii, în care Isus afirmă că din tot ceea ce se vede „nu va rămâne piatră peste piatră”, Sfântul Părinte a spus că aceasta reprezintă un îndemn de a face deosebire între ceea ce vine de la Dumnezeu şi ceea ce vine de la duhul falsităţii; „a deosebi îndemnul înţelept pe care Dumnezeu ni-l adresează în fiecare zi de larma celui care se foloseşte de numele lui Dumnezeu pentru a înspăimânta, a alimenta dezbinare şi temeri”. Toate sunt trecătoare în această lume, dar există şi realităţi de mare preţ care rămân ca o piatră preţioasă într-o sită. Care sunt acestea?
Papa Francisc: „Cu siguranţă două: Domnul şi aproapele. Aceste două bogăţii nu dispar. Acestea sunt bunurile cele mai mari pe care trebuie să le iubim. Toate celelalte – cerul, pământul, lucrurile cele mai frumoase, chiar şi această bazilică – sunt trecătoare. Dar nu trebuie să-i excludem din viaţă pe Dumnezeu şi pe ceilalţi”.
Referindu-se la cei marginalizaţi, care au luat parte duminică la Sfânta Liturghie, papa Francisc a subliniat că atunci când este vorba de excluziune, vin imediat în gând persoane concrete: nu lucruri inutile, ci persoane preţioase. „Persoana umană, aşezată de Dumnezeu la locul cel mai înalt al Creaţiei, este deseori eliminată, pentru că se preferă lucrurile care trec. Acest fapt este inacceptabil, pentru că omul este bunul cel mai preţios în ochii lui Dumnezeu. Şi este grav faptul că ne obişnuim cu această eliminare; trebuie să ne preocupăm când conştiinţa se anesteziază şi nu-l mai vede pe fratele care suferă alături sau problemele serioase din lume, care devin doar un refren deja cunoscut în desfăşurătorul telejurnalelor”. A nu-şi da seama de prezenţa unui Lazăr înseamnă, în realitate, a-şi întoarce faţa de la Dumnezeu: „este un simptom de scleroză spirituală când interesul se concentrează asupra lucrurilor de produs şi nu a persoanelor de iubit”.
Pontiful a vorbit la predică şi de o „contradicţie tragică” din zilele noastre: cu cât cresc mai mult progresul şi posibilităţile, care rămân un bine, cu atât mai mult creşte numărul celor care nu au acces la acestea. „Nu poţi să stai liniştit în casă de vreme ce Lazăr zace la uşă; nu există pace în casa celui care stă bine, când lipseşte dreptatea în casa tuturor”. Este necesar a nu închide ochii în faţa milostivirii lui Dumnezeu, pentru a-i deschide spre aproapele, „mai ales spre fratele uitat şi exclus, spre toţi Lazării care zac la uşa noastră. Acolo se îndreaptă lentila Bisericii. Domnul să ne elibereze de tendinţa de a o îndrepta spre noi. Să ne desprindă de mărunţişurile care distrag atenţia, de interese şi privilegii, de ataşamentul de putere şi slavă, de seducţia spiritului lumesc”. Este datoria noatră „să ne îngrijim de adevărata bogăţie, care sunt cei săraci”, a încheiat papa Francisc predica Sfintei Liturghii, spunând că „în lumina acestor reflecţii” ar dori ca astăzi să fi fost „Ziua săracilor”.
La rugăciunea „Angelus”, recitată de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte a revenit la evanghelia duminicii (Lc 21,5-19) şi a subliniat că în pofida tulburărilor care au loc şi în zilele noastre, „Dumnezeu nu ne abandonează niciodată”. Anul sfânt al milostivirii, a continuat pontiful, a avut ca finalitate tocmai creşterea în această certitudine, pentru a construi o lume mai bună, în ciuda greutăţilor şi a evenimentelor triste care marchează existenţa personală şi colectivă, şi a întâmpina cu speranţă «ziua Domnului».
Papa Francisc: „Tocmai în această perspectivă vrem să încadrăm efortul care izvorăşte din aceste luni în care am trăit cu credinţă Jubileul extraordinar al milostivirii, care astăzi se încheie în diecezele din toată lume cu închiderea Porţilor Sfinte în bisericile catedrale. Anul Sfânt ne-a îndemnat, pe de o parte, să ţinem fixă privirea spre împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi, pe de alta, să construim viitorul pe acest pământ muncind pentru a evangheliza prezentul astfel încât să facem din acesta un timp de mântuire pentru toţi oamenii”.
Primiţi la încheiere Binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată duminică, 13 noiembrie 2016, la rugăciunea „Angelus”, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.
(rv - A. Dancă)
