Câteva trucuri pentru ca fiii să vă povestească despre cum le-a decurs ziua
V-ați săturat să vi se răspundă „nimic” atunci când se întorc de la școală?
de Lucandrea Massaro
Acum școala a reînceput peste tot în lume și a venit timpul pentru părinți să intre în conflict cu rutina legată de întoarcerea acasă a copiilor și a adolescenților după orele de curs. Răspunsul la întrebarea „Cum ți-a fost ziua?” a devenit un standard internațional asemenea culorilor semaforului „mmm...normală”. „Ce ați făcut azi în clasă?” „Nimic”. Vă sună cunoscut? Nu doar vouă. Două publicații de top din SUA au abordat această problemă.
Pentru psihologul Lisa Damour acest lucru nu se datorează faptului că aceștia ar ascunde un secret sau că ar fi „ciudați”. Copiii și în special adolescenții nu sunt încântați să-și povestească propria zi fără a avea motive întemeiate. De multe ori evită să răspundă sau să zăbovească, deoarece din punct de vedere mental și emoțional sunt epuizați.
O modalitate de a rupe acea barieră cu copiii s-ar putea concretiza prin a le povesti mai întâi voi propria zi, propriile relații, chestiile distractive și comportamentele altora. Iată abordarea Sarei Ackerman: „Atunci când a început anul școlar, am încercat o nouă abordare: mi-am întrebat fiica dacă vrea să știe cum mi-a decurs ziua. Din acel moment înainte nu mi-a mai spus niciodată nu. I-am povestit despre reuniunile mele, despre fotocopii, despre imprimanta blocată, despre modul în care mi-am pierdut și mi-am găsit cheile, despre lecțiile pe care le-am predat. Încep de la apelul de dimineață și închei cu sfârșitul lecțiilor. Când termin, fiica mea începe să-mi povestestească despre ziua ei. Îmi spune ce a citit în bibliotecă, despre orele de sport și cu cine a povestit în pauze. Îmi cântă cântecele pe care le-a învățat la școală, iar apoi se apropie de mine șoptindu-mi: „Tu ai desenat pe nisip astăzi?”, iar apoi adaugă „Eu da!”.”
Atunci când un adolescent pare înclinat să vorbească despre un anumit eveniment care a avut loc la școală, este momentul să-i adresați mai multe întrebări. În cazul în care un adolescent se plânge despre ziua petrecută la școală, este mai bine să-l lăsați să o facă. A-l inunda cu sfaturi pline de „înțelepciune” nu reprezintă o alegere dreaptă, deoarece acest lucru îl face să se închidă în el însuși. Damour scrie: „Se cade în aceeași capcană plină de ură: părinții încearcă să-și convingă fiul de propriile idei, iar fiul încearcă să-și convingă părinții că nu are nevoie de ajutorul lor. Dar adolescenții, la fel ca și adulții, de multe ori caută puțină alinare și nu sfaturi”.
Traducere: Liviu Ursu
