”Papa vizitează o comunitate mică de la periferie, care vorbește multe limbi, cum a făcut Spiritul Sfânt la Ierusalim, în cenaclu, și îi dă putere să meargă înainte pe drumul credinței”. Sfântul Părinte a pronunțat liber aceste cuvinte în fața credincioșilor catolici din mica biserică ”Neprihănita Zămislire” din Baku, în Azerbaidjan, unde a venit din Georgia în cursul dimineții de duminică, 2 octombrie 2016, pentru a completa cea de-a 16-a călătorie apostolică a pontificatului. Au luat parte câteva sute de credincioși, o comunitate neînsemnată numeric, dar importantă pentru că, a spus papa la predica Sfintei Liturghii, credința nu este o ”super-putere” ci ”firul de aur care ne leagă de Dumnezeu”. Cu această credință, viața creștină poate să facă adevărate minuni dacă este bazată pe slujire. La rugăciunea ”Angelus”, recitată la încheierea Sfintei Liturghii din singura parohie catolică a țării majoritar musulmane, papa Francisc a încurajat credincioșii ”să mărturisească credința, speranța și caritatea cu bucurie”.
Din ”Țara focului”, bogată în petrol pe malurile Mării Caspice, unde creștinismul din primele veacuri a rezistat la valurile de islamizare și de ateism comunist, papa a relansat frumusețea vieții creștine, ”dar al lui Dumnezeu” care vrea să facă din fiecare dintre noi ”o capodoperă a Creației”.
La predica Sfintei Liturghii, pornind de la lecturile biblice ale duminicii, după calendarul roman sau latin, papa Francisc a subliniat importanța credinței și disponibilitatea de a fi slujitori. Credința, a spus pontiful, ”nu este o putere magică care coboară din cer, nu este o zestre care se primește o dată pentru totdeauna, și nici o super-putere care folosește la rezolvarea problemelor vieții. Pentru că o credință bună la satisfacerea necesităților noastre ar fi o credință egoistă, centrată asupra noastră”.
Papa Francisc: ”Credința este firul de aur care ne leagă de Domnul, bucuria curată de a sta cu El, de a fi uniți cu El. Este darul care valorează viața întreagă, dar care aduce roade dacă facem partea care ne revine nouă”.
Iar partea noastră este slujirea. Inseparabilă și întrețesută cu credința, ca firele celebrelor covoare azere, slujirea trebuie înțeleasă ca disponibilitate totală, fără calcule sau câștiguri, așa cum este iubirea lui Dumnezeu față de noi. Slujirea este rezumatul unui stil de viață cu adevărat creștin:
Papa Francisc: ”… înseamnă a-l sluji pe Dumnezeu în adorație și rugăciune; a fi deschiși și disponibili; a-l iubi concret pe aproapele; a se lansa cu avânt pentru binele comun”.
Istoria credinței în Azerbaidjan, care după persecuția comunismului, a rezistat și a început să facă lucruri cu adevărat mari, a fost menționată și la rugăciunea ”Angelus”.
Papa Francisc: ”Aș vrea să-i amintesc pe numeroșii creștini curajoși care au avut încredere în Domnul și au rămas credincioși în mijlocul adversităților. După cum a făcut sfântul Ioan Paul al II-lea, vouă, tuturor, vă adresez cuvintele apostolului Petru: cinste vouă, cei care credeți””.
După cum s-a spus, papa Francisc a plecat în cursul dimineții de duminică din Georgia și, după o călătorie cu avionul de aproape 500 de km, a sosit pe aeroportul internațional din Baku la ora locală 9.30, unde a fost întâmpinat, printre alții, de prefectul apostolic al Azerbaidjanului, mons. Vladimir Fekete (SDB). După Sf. Liturghie în noua biserica a Neprihănitei Zămisliri, construită după cea din 1909, care a fost dărâmată de regimul comunist în 1931, papa Francisc a mers la Palatul Președinției, unde la 15.30, a avut loc vizita de curtoazie la președintele azer Ilham Heydar Alieyev. Succesiv, Pontiful a vizitat monumentul celor căzuți pentru independență. În fine, la ora locală 17.00, după închiderea ediției noastre de duminică, Papa Francisc are o așteptată întâlnire cu șeicul musulmanilor din Caucaz și cu reprezentanții celorlalte religii. În cursul serii, ceremonia de rămas bun și întoarcerea la Roma, cu sosirea prevăzută pentru ora 22.00.
(rv - A. Dancă)
