Duminica a 9-a după Rusalii
(Isus umblă pe mare și potolește furtuna).
21 august 2016,
Sfântul Apostol Iuda Tadeu; Sfânta Martiră Vasa și fiii ei (+sec IV); Sfântul Pius X, papa Romai (+1914)
(V 8; L 9; Ap 1 Corinteni 3,9-17; Ev Matei 14,22-34)
Vecernia
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând sau pe versul prescris, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 ale lui Anatolie, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem ţie, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi, prin înviere.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi iertare păcatelor, prin înviere.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cuvântul. cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de apoi acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea sa.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul lui Adam din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mărire Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai răstignit pe cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Pe Tine te mărim, Doamne, Cel ce de bunăvoie pentru noi cruce ai răbdat, și Ție ne închinăm, atotputernice Mântuitorule; nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci ne mântuiește pe noi prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.
3 Stihiri ale Apostolului, vers 8.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Fericite Tadeu, apostole, apropiindu-te de Lumina cea desăvârșită, a doua lumină după dumnezeiasca împărtășire cu adevărat te-ai făcut și, stricând noaptea mulțimii zeilor, suflete ai adus la Făcătorul a toate. Pentru aceasta, bucurându-ne și cinstind luminata, binevestita și de lumină purtătoarea ta pomenire, pe Hristos preamărim.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Fericite Tadeu, apostole, după dumnezeiasca și de lumină purtătoare înviere a lui Hristos, și după preasfânta înălțare a Sa la cer, dumnezeiasca propovăduire ai încredințat cetății Edesei, în care, venind, cu cuvinte și cu minuni ai întărit spre adevăr pe Avgar, stăpânitorul locului, și împreună cu dânsul pe toți.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Fericite Tadeu, apostole, prin dumnezeiască pipăirea ta s-a dat orbilor vedere, șchiopilor umblare, bolnavilor sănătate, slăbănogilor îndreptare și celor nepricepuți cunoștință de mântuire; că tu ai fost plin de darurile a-tot-lucrătorului Spirit, preafericite. Pentru aceasta, pe tine te lăudăm.
Mărire…, Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8.
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare. Apoi, rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta…. Ectenia celor șase cereri
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 8.
Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.
Mărire…, Şi acum…, a Sărbătorii Adormirii, vers 6.
La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, norii au răpit pe apostoli prin văzduh, și pe cei împrăștiați în lume, într-o ceată i-au adus înaintea preacuratului tău trup. Aceștia și îngropându-l cu cinste, glasul lui Gavriil a strigat, cântând: Bucură-te, cea plină de dar, Fecioară Maică, ceea ce nu știi de mire, Domnul este cu tine. Cu aceia împreună, ca pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) și celelalte.
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al apostolului, vers 3.
Apostole sfinte Tadeu, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Și acum..., al Sărbătorii Adormirii, vers 1.
Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții și, cu rugăciunile tale, mântuiești din moarte sufletele noastre.
Preotul face Încheierea.
Utrenia
După obișnuitul început, îndată cântăreții pe melodia troparului versului de rând 8:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Troparul Învierii, vers 8.
Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.
Mărire..., al apostolului, vers 3.
Apostole sfinte Tadeu, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Și acum..., al Sărbătorii Adormirii, vers 1.
Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții și, cu rugăciunile tale, mântuiești din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 8.
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Mărire…,
Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.
Apoi a doua serie de Sedelne, vers 8.
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.
Mărire…,
Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire Ție.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 8.
Antifonul I.
Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.
Antifonul II.
Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.
Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.
Antifonul III.
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.
Antifonul IV.
Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.
Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.
Prohimen, vers 8.
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).
Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.
.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 8:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Ioan (20,19-31), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
În vremea aceea, fiind seară, în ziua întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Isus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
Şi Isus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Isus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
A răspuns Toma şi i-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Isus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
Deci şi alte multe minuni a făcut Isus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Apoi, Psalmul 50:
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia specială din Liturghier, de la Rânduiala Utreniei:
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta…
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Cea împodobită cu dumnezeiasca mărire, sfântă şi lăudată Fecioară, pomenirea ta pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat; și, începând Mariam, cu timpane și cu hore, cântă Unuia-Născut al tău, căci cu mărire s-a preamărit.
Catavasia III
Cel ce eşti înţelepciunea făcătoare şi cuprinzătoare a toate, şi puterea lui Dumnezeu cea neclintită şi nemişcată, Hristoase, întăreşte Biserica, Cel ce însuți ești Sfânt și întru sfinți Te odihnești.
Ectenia mică, apoi Sedealna sfântului din Minei, pe vers 8.
Apropiindu-te de Soarele cel înțelegător, de la Care ai luat razele cele de taină, te-ai făcut ca o stea prealuminoasă, strălucind toată plinirea pământului și împărtășind negura înșelăciunii, preafericite. Pentru aceasta, pomenirea ta cea de lumină purtătoare și sfântă, cu credință o prăznuim și cu un glas grăim către tine: Apostole Tadeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta.
Mărire… a Sfintei Mucenițe, vers 8.
Zburând cu aripile dumnezeieștii credințe, ca o turturea cu puii tăi, la cuiburile cele nematerialnice ai odihnit, cu sfințenie nevoindu-te, purtătoare de chinuri Vasa, ceea ce ești împreună-vorbitoare cu îngeri, și râuri de minuni izvorăști celor ce au trebuință. Pentru aceasta, după datorie, săvârșind sfântă pomenirea ta, te cinstim, pe Mântuitorul preamărind, și cu un glas grăim către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum…, a Adormirii, vers 1.
Ceata cea preacinstită a înțelepților apostoli s-a adunat în chip minunat să îngroape cu preamărire trupul cel preacurat, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată. Cu aceia au cântat mulțimile îngerilor, lăudând cinstită Adormirea ta, pe care cu credință o prăznuim.
Catavasia IV
Graiurile și nepătrunsele vorbe ale proorocilor au vestit întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieși, și va striga Ție adâncul cu veselie: Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Catavasia V
Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi spune: că din veşnica mărire Rază împreună vieţuitoare şi ipostatică strălucind, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor dintru întuneric şi din umbră Soare le-ai răsărit.
Catavasia VI
Focul cel dinlăuntru al chitului celui născut în luciul mării a fost închipuirea îngropării Tale celei de trei zile, căreia Iona prooroc s-a arătat; că, mântuit fiind, precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat a strigat: Ție voi jertfi cu glas de laudă, Doamne.
Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 8.
Înviind din mormânt pe cei morți i-ai ridicat, și pe Adam l-ai înviat; Eva saltă întru învierea Ta și marginile lumii sărbătoresc întru ridicarea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Icos
Împărăția iadului prădând și pe cei morți înviindu-i îndelung-răbdătorule, pe femeile mironosițe le-ai întâmpinat, în locul întristării bucurie aducându-le; și apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruință, Mântuitorul meu, Dătătorule de viață, și zidirea o ai luminat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură întru învierea Ta cea din morți, mult Îndurate.
Catavasia VII
Mâniei celei fără de ruşine şi focului, împotrivindu-se dumnezeiasca dragoste, focul l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; și cu vioara cuvioşilor cea de Dumnezeu cuvântătoare și însufleţită, cea cu trei cântări, împotriva organelor de cântări ale păgânilor în mijlocul văpăii răsunând, au cântat: Preamărite Dumnezeule al părinţilor şi al nostru, ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Văpaia răcorind pe cei cuvioşi, iar pe necredincioşi arzând, a arătat pruncilor Îngerul cel preaputernic al lui Dumnezeu, şi izvor de viaţă începător a făcut pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce izvorăşte stricarea morţii şi viaţa, celor ce cântă: Pe Făcătoru1 singur să-L lăudăm cei mântuiți şi să-L preaînălţăm, întru toţi vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Se biruiesc rânduielile firii întru tine, Fecioară curată; că naşterea nu strică fecioria şi moartea arvuneşte viaţa. Ceea ce după naştere ești fecioară, şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.
Ectenia mică, cu Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Uşile fiind încuiate, Stăpâne, dacă ai intrat pe Apostoli de Spirit preasfânt ai umplut, în chip de pace suflând peste ei; cărora le-ai dat și a lega şi a dezlega păcatele. Și după opt zile coasta şi mâinile Tale le-ai arătat lui Toma, cu care strigăm: Domn şi Dumnezeu Tu eşti.
Mărire..., a Apostolului.
Edesei ai fost luminător, preaînțelepte Tadeu, în care ai propovăduit dumnezeiasca armonie a Cuvântului, și pe Avgar, stăpânitorul locului, și pe toți cei care erau cu dânsul luminându-i, slujitori i-ai arătat prealuminatei Treimi, apostole de Dumnezeu propovăduitorule.
Şi acum..., a Născătoarei.
Pe Fiul tău dacă L-ai văzut înviat din mormânt a treia zi, dumnezeiască mireasă, Preasfântă Fecioară, ai lepădat toată durerea pe care, ca o Maică, ai suferit, când L-ai văzut pătimind. Și de bucurie umplându-te, cu învățăceii Lui cinstindu-L, îl auzi pe El. Pentru aceasta, pe cei ce te mărturisesc pe tine de Dumnezeu Născătoare, miluiește-i.
Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
4 Stihiri ale Învierii și 4 ale lui Anatolie, vers 8.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Pătimit-ai pe cruce, Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei zile, că să ne eliberezi pe noi din robia vrăjmașului; şi să ne dai viaţa, fără de moarte făcându-ne, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Mă închin şi preamăresc şi laud, Hristoase. învierea Ta cea din mormânt, prin care ne-ai dezlegat de legăturile iadului cele nedezlegate, şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţa veșnică şi mare milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Mormântul Tău cel de viaţă primitor, călcătorii de lege, cu strajă păzindu-l, l-au pecetluit; dar Tu, ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic, ai înviat a treia zi.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Mergând Tu la porţile iadului, Doamne, şi pe acelea sfărmându-le, cel prins acolo aşa striga: Cine este Acesta, Care nu este osândit întru cele mai de jos ale pământului. ci ca pe o umbră a stricat temniţa morţii? Primitu-L-am ca pe un mort şi mă cutremur ca de un Dumnezeu. Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.
Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 5, propriu-zis.
Ca întru anii cei de apoi, fiind seară întru întâia zi a săptămânii, stătut-ai înaintea ucenicilor, Hristoase, și printr-o minune, cu intrarea prin ușile încuiate, ai adeverit minunea Învierii Tale celei din morți, și ai umplut de bucurie pe ucenici, şi Spirit Sfânt le-ai dăruit şi puterea iertării păcatelor le-ai împărtăşit; şi pe Toma nu l-ai lăsat să se afunde în valul necredinţei. Pentru aceasta, dă-ne şi nouă cunoştinţă adevărată şi iertare de greşeli, milostive Doamne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8 .
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul, vers 8:
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
