Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Distrugerea creaţiei este o formă de genocid

 
Distrugerea creaţiei este o formă de genocid
  • 14 Iul 2016
  • 2256

De Francesco Peloso

Recent, în timpul călătoriei sale în Armenia, papa a folosit cuvântul genocid, un termen care adesea în mijloacele de comunicare în mediile diplomatice, generează o anumită agitaţie mediatică. Francisc vorbea despre genocidul armean, apoi s-a referit la "alte" evenimente comparabile sau superioare prin intensitate care au avut loc după aceea, şi a citat crimele lui Hitler, Stalin, din Rwanda. Dar există şi "genocide" mai puţin evidente, nesemnalate de opinia publică, precum acelea împotriva ecosistemului distrus sistematic de puteri economice şi guverne, în aceeaşi categorie intră victimele traficului de fiinţe umane, migranţii cei mai vulnerabili, cei care sunt loviţi de violenţă în interiorul zidurilor familiale. Într-un asemenea scenariu, poziţia Bisericii, în apărarea şi în favoarea vieţii, nu poate să fie "neutră".

Aceasta este provocarea lansată de CELAM, Consiliul Episcopal Latinoamerican, în ultimul său buletin în care se porneşte de la cuvintele rostite de Papa în Armenia şi apoi din nou în zborul de întoarcere spre Roma; de fapt, conversând cu jurnaliştii, Francisc a explicat ulterior sensul a ceea ce a afirmat şi a pus o întrebare adevărată, fie istorică fie etică: pentru ce motive, s-a întrebat el, marile puteri, marii protagonişti ai istoriei, nu s-au mişcat pentru a opri deportările lui Hitler şi apoi ale lui Stalin? Aşadar nota de la CELAM porneşte tocmai de la cuvintele Pontifului, pentru a afirma imediat după aceea că: "deşi mulţi preferă recurgerea la vreun eufemism, dicţionarul de la Real Academia spaniolă explică faptul că semnificaţia lui «genocid» corespunde exterminării sau eliminării sistematice a unui grup uman din cauza rasei, etniei, religiei, politicii sau a naţionalităţii sale", aşadar diferitele "exemple" indicate de Pontif, începând de la cel armean, sunt mai mult decât corecte.

Dacă acest lucru este adevărat, continuă apoi nota, "alte genocide au fost de data aceasta obiect de polemică mai mică şi probabil au trecut aproape neobservate în faţa opiniei publice şi a comunităţii internaţionale, ca în cazul activităţilor de extracţie a resurselor miniere, al poluării mediului, al stingerii fluviilor şi a biodiversităţii din Amazonia, acelaşi lucru se întâmplă pentru ecosistemele popoarelor noastre latinoamericane şi din Caraibe, cu complicitatea guvernelor, a politicienilor care sunt la rând, a stăpânilor pieţei şi a marilor capitaluri naţionale şi străine, printre celelalte lucruri". "Câtă viaţă exterminată sistematic zi după zi - se afirmă - drept consecinţă a atâtor dezastre naturale ireparabile. Ştiu asta populaţiile native, indigene, de rivieră, de la ţară, descendente din Africa, ce mor puţin câte puţin, bolnave, otrăvite. Şi ştie bine asta Mama noastră Pământul, «casa noastră comună»".

"Alte" genocide, mai explică CELAM, sunt cele care se referă la victimele traficului de fiinţe umane, la migranţii mai vulnerabili, la victimele violenţei alimentate de traficul de droguri şi ale violenţei în familie, pentru a cita numai câteva dintre scenariile care ating viaţa a mii de latinoamericani şi din Caraibe, "femei şi bărbaţi de toate vârstele, îndeosebi femei, copii şi tineri. Toţi reclamă dreptate, pace şi demnitate". Pentru aceste motive, se afirmă, "poziţia Bisericii, în favoarea şi în apărarea vieţii, alături de victime, nu poate să fie neutră. Astfel milostivirea devine şi angajare, pentru că suntem «discipoli şi misionari ai lui Isus Cristos pentru ca popoarele noastre să aibă viaţă în El», cum spunea la Aparecida, în timpul celei de-a V-a conferinţe generale a episcopatului latinoamerican şi din Caraibe în 2007".

În acest sens, organismul care coordonează episcopatele latinoamericane aminteşte apoi de diferite mărturii şi mai mult deschizându-ne "spre alte regiuni din lume care suferă, punem atenţia asupra crimei silenţioase împotriva preoţilor", în acest caz scoţând în evidenţă două cazuri, care au avut loc în Filipine şi în Africa. Este vorba despre părintele John Adeyi, vicar general al diecezei de Otukpo, care a fost sechestrat la sfârşitul lui aprilie; trupul său fără viaţă şi în descompunere a fost găsit în iunie, în pofida faptului că rudele sale au plătit o răscumpărare. Este apoi istoria părintelui Marcelino Biliran, din parohia "Sfântul apostol Petru", în Filipine, găsit mort în locuinţa sa. Într-un prim moment s-a spus că s-a sinucis, dar investigaţii succesive au dezminţit această ipoteză, conform Bisericii locale şi autorităţilor a fost vorba despre un asasinat.

Cu privire la părintele Adeyi, preotul Sylvester Onmoke, preşedinte nou ales al Asociaţiei preoţilor diecezani din Nigeria, a spus în zilele trecute la Radio Vatican: corupţia şi dorinţa de bani care chinuieşte societatea nigeriană continuă să fie una dintre cauzele principale ale sechestrării de preoţi. Exemplul rău - a adăugat el - dat de politicieni şi funcţionari corupţi care, arătând ostentativ bogăţia lor obţinută în mod ilegitim, îi determină pe alţii să încerce să obţină bani cu uşurinţă şi cu toate mijloacele. La asta se adaugă, conform preotului, frustrarea răspândită în rândul populaţiei datorită şomajului şi datorită neplătirii salariilor muncitorilor.

(După Vatican Insider, 14 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



Sursa:ercis.ro