Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat pelerinajului de săraci din diecezele franceze din provincia Lyon (6 iulie 2016)
Dragi prieteni,
Sunt foarte bucuros să vă primesc. Oricare ar fi condiţia voastră, istoria voastră, povara pe care o purtaţi, Isus este cel care ne reuneşte în jurul său. Dacă există ceva ce are Isus, este tocmai acea capacitate de a primi. El primeşte pe fiecare aşa cum este. În El suntem fraţi şi eu aş vrea ca foi să simţiţi cât sunteţi de bineveniţi; prezenţa voastră este importantă pentru mine, este şi important că voi sunteţi acasă.
Cu responsabilii care vă însoţesc voi daţi o frumoasă mărturie de fraternitate evanghelică în acest drum împreună în pelerinaj. De fapt, voi aţi venit însoţindu-vă reciproc. Unii ajutându-vă cu generozitate, oferind resurse şi timp pentru a vă face să veniţi aici; şi voi, dăruindu-le lor, dăruindu-ne nouă, dăruindu-mi mie, pe Isus însuşi.
Pentru că Isus a voit să împărtăşească această condiţie a voastră, din iubire s-a făcut unul dintre voi: dispreţuit de oameni, uitat, unul care nu contează nimic. Când vi se întâmplă să simţiţi asta, nu uitaţi că şi Isus a simţit asta ca voi. Este dovada că sunteţi preţioşi în ochii săi şi că El este aproape de voi. Voi sunteţi în inima Bisericii, aşa cum spunea părintele Giuseppe Wresinski, pentru că Isus, în viaţa sa, a dat mereu prioritate persoanelor care erau ca voi, care trăiau situaţii asemănătoare. Şi Biserica, ce iubeşte şi preferă ceea ce Isus a iubit şi a preferat, nu poate sta liniştită până când n-a ajuns la toţi cei care experimentează refuzul, excluderea şi care nu contează pentru nimeni. În inima Bisericii, voi ne permiteţi să-l întâlnim pe Isus, pentru că ne vorbiţi despre El nu atât prin cuvinte, ci cu toată viaţa voastră. Şi mărturisiţi importanţa gesturilor mici, la îndemâna fiecăruia, care contribuie la construirea păcii, amintindu-ne că suntem fraţi şi că Dumnezeu este Tatăl nostru al tuturor.
Îmi vine în minte să încerc să-mi imaginez ce gândeau oamenii când i-au văzut pe Maria, pe Iosif şi pe Isus pe străzi, fugind în Egipt. Ei erau săraci, erau chinuiţi de persecuţie: dar acolo era Dumnezeu.
Dragi însoţitori, vreau să vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi, fideli faţă de intuiţia părintelui Giuseppe Wresinski, care voia să pornească de la viaţa împărtăşită şi nu de la teorii abstracte. Teoriile abstracte ne duc la ideologii şi ideologiile ne fac să negăm că Dumnezeu s-a făcut trup, unul dintre noi! Pentru că viaţa împărtăşită cu săracii ne transformă şi ne converteşte. Şi gândiţi-vă bine la asta! Nu numai voi mergeţi în întâmpinarea lor - şi în întâmpinarea celui căruia îi este ruşine şi se ascunde -, nu numai că mergeţi cu ei, străduindu-vă să înţelegeţi suferinţa lor, să intraţi în dispoziţia lor [sufletească]; dar voi vă străduiţi să intraţi în disperarea lor. În afară de asta, treziţi în jurul lor o comunitate, redându-le, în acest mod, o existenţă, o identitate, o demnitate. Şi Anul Milostivirii este ocazia pentru a redescoperi şi a trăi această dimensiune de solidaritate, de fraternitate, de ajutor şi de sprijin reciproc.
Iubiţi fraţi, vă cer mai ales să păstraţi curajul şi, chiar în mijlocul necazurilor voastre, să păstraţi bucuria speranţei. Acea flacără care locuieşte în voi să nu se stingă. Pentru că noi credem într-un Dumnezeu care repară toate nedreptăţile, care mângâie toate necazurile şi care ştie să-i răsplătească pe cei care menţin încrederea în El. În aşteptarea acelei zile de pace şi de lumină, contribuţia voastră este esenţială pentru Biserică şi pentru lume: voi sunteţi martori ai lui Cristos, sunteţi mijlocitori la Dumnezeu care ascultă în mod cu totul deosebit rugăciunile voastre.
Voi îmi cereaţi să amintesc Bisericii din Franţa că Isus este suferind la uşa bisericilor noastre dacă săracii nu există. Dacă săracii nu există... "Comorile Bisericii sunt săracii", spunea diaconul roman sfântul Laurenţiu. Şi, în sfârşit, aş vrea să vă cer o favoare, să vă dau o misiune: o misiune pe care numai voi, în sărăcia voastră, veţi fi capabili s-o împliniţi. Explic: Isus, uneori, a fost foarte sever şi a reproşat puternic persoanelor care nu primeau mesajul Tatălui. Şi astfel, aşa cum a spus el acel cuvânt frumos "fericiţi" celor săraci, celor înfometaţi, celor care plâng, celor care sunt persecutaţi, a spus un alt cuvânt care, spus de El, provoacă frică! A spus: "Vai vouă!". Şi a spus asta bogaţilor, înţelepţilor, celor care acum râd, celor cărora le place să fie adulaţi, făţarnicilor. Vă dau misiunea de a vă ruga pentru ei, pentru ca Domnul să schimbe inima lor. Vă cer să vă rugaţi şi pentru cei vinovaţi de sărăcia voastră, pentru ca să se convertească! Să vă rugaţi pentru atâţia bogaţi care se îmbracă în purpură şi benchetuiesc cu ospeţe mari, fără să-şi dea seama că la uşa lor sunt atâţia Lazări, doritori să se sature cu ceea ce rămâne de la masa lor. Rugaţi-vă şi pentru preoţi, pentru leviţi, care - văzând acel om bătut şi pe jumătate mort - trec mai departe, privind în altă parte, pentru că nu au compasiune. Tuturor acestor persoane, şi desigur şi altora care sunt legate negativ cu sărăcia voastră şi cu atâtea dureri, zâmbiţi-le din inimă, doriţi pentru ele binele şi cereţi-i lui Isus ca să se convertească. Şi vă asigur că, dacă voi faceţi asta, va fi mare bucurie în Biserică, în inima voastră precum şi în iubita Franţă.
Acum, toţi împreună, sub privirea Tatălui nostru ceresc, vă încredinţez ocrotirii Mamei lui Isus şi a sfântului Iosif şi vă împart din inimă Binecuvântarea Apostolică. Şi toţi să-l rugăm pe Tatăl nostru.
[Tatăl nostru, recitat în franceză]
[Binecuvântarea în franceză]
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
