Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

DEMONII DIN VIAȚA NOASTRĂ: Meditația PS Claudiu la Duminica a IV-a din Post (AUDIO)

 
DEMONII DIN VIAȚA NOASTRĂ: Meditația PS Claudiu la Duminica a IV-a din Post (AUDIO)
  • 09 Apr 2016
  • 2821

Este a doua oară când Isus le vorbește ucenicilor despre patima și moartea Lui. Prima dată o face după mărturisirea lui Petru: “Tu ești Cristosul”. Știm cum decurg lucrurile: Isus le cere să nu spună nimănui, le vorbește apoi despre suferințele care-l așteaptă, iar Petru îl ia deoparte pentru a-L convinge să aleagă o altă cale. Astăzi Isus vorbește a doua oară, după vindecarea tânărului posedat de un demon mut și surd. Cum reacționează ucenicii? În primul rând evanghelia ne spune că aceștia nu înțelegeau și se temeau să-l întrebe. Dacă citim versetele cu care continuă pericopa de astăzi, îi vedem pe apostoli care în secunda următoare, încep să se certe pentru că nu știu care dintre ei este mai mare. Isus vorbește despre moartea lui apropiată, iar drept răspuns, drept consolare, ei caută să vadă care dintre ei este mai mare în rang. Ne putem întreba pe bună dreptate dacă demonul mut și surd care a fost învins în viața copilului din evanghelie, nu trebuie să fie învins și în viața apostolilor și mai apoi în viața fiecăruia dintre noi, fiindcă ascultăm cuvintele Domnului, dar suntem ca surzi. Nu înțelegem. Auzim ceea ce Dumnezeu ne spune dar suntem ca muți, neștiind ce să răspundem.

Pentru a învinge avem nevoie de rugăciune și de post. În primul rând de rugăciune, iar rugăciunea înseamnă să vorbim cu Isus. Nu între noi, pentru a vedea cine e mai mare și mai important, ci cu Mântuitorul pentru a înțelege planul Lui pentru noi. Vorbind cu Fiul lui Dumnezeu, acesta zdrobește pentru noi capul șarpelui care în grădina Raiului a astupat prin păcat urechile lui Adam la șoaptele Domnului. Limba noastră se dezleagă, iar urechile ni se deschid. Similară este și acțiunea postului. Postim de la lucrurile acestei lumi și ne deschidem înspre cuvântul Domnului: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. Postim nu doar de la mâncare, ci și de la tot ceea ce lumea ne propune încontinuu prin simțurile noastre și prin imaginație. Fiindcă șuieratul șarpelui din Grădina Raiului continuă și în grădina acestei lumi, propunându-ne lucruri bune de mâncat şi plăcute ochilor la vedere şi vrednice de dorit. La fel ca Adam și noi suntem incontinuu chemați să alegem între cuvântul Domnului și propunerile șarpelui.

Postul Mare este un bun moment în care să ne decidem definitiv pentru Dumnezeu, eliberându-ne de demonul surd și mut care încearcă să ne închidă în noi înșine, într-un autentic autism spiritual. Cu postul să manifestăm alegerea noastră, iar rugăciunea să ne înalțe înspre Maica Sfântă, noua Evă. Ei, cea care zdrobește capul șarpelui, să-i încredințăm viețile noastre, familiile noastre și tot ceea ce avem mai scump.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

 

Ev Mc 9,17-32

În vremea aceea unul din mulţime i-a spus lui Isus: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are spirit mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Isus, spiritul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Isus i-a zis: de poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. Iar Isus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat spiritul cel necurat, zicându-i: spirit mut şi surd, Eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, spiritul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.