Pentru un creştin, Isus este „totul”, de aici derivând mărinimia sa: a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată în Capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a subliniat încă o dată că dreptatea adusă de Isus este superioară celei a scribilor, lege ce prevede „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.
„Dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, tu întoarce-l şi pe celălalt”, a spus papa Francisc concentrând omilia pe tulburătoarele cuvinte pe care Isus le adresează discipolilor săi, imaginea palmei devenind „un clasic pentru a râde de creştini”, a observat Episcopul Romei.
În viaţă, „logica normală ne învaţă că trebuie să luptăm, să ne apărăm locul” şi dacă ni se dă o palmă „noi dăm două” pentru că aşa ne apărăm, a notat Pontiful, spunând că le atrage mereu atenţia părinţilor ca atunci când vor să-i mustre pe fii să nu le dea niciodată o palmă peste obraz, pentru că „obrazul” este simbol al demnităţii.
Isus, însă, după palma pe obraz merge şi mai departe şi spune să fie dată şi haina şi restul. „Justiţia adusă de Isus este aşadar total diferită de „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Este o altă dreptate pe care o putem înţelege când Sfântul Paul vorbeşte despre creştini ca despre „persoane care nu posedă nimic” dar în schimb deţin totul, adică pe Isus.
Iată deci că siguranţa creştinului constă tocmai în acest „totul” care este Isus, celelalte lucruri neavând valoare pentru un creştin autentic. În schimb, a atras atenţia Pontiful, „pentru spiritul lumii totul este reprezentat de lucruri, de bogăţie şi orgoliu, de locuri sus puse, în vreme ce Isus este nimic.
Iată de ce siguranţa creştină este reprezentată tocmai de Isus, motiv pentru care – pentru un creştin nu înseamnă ceva extraordinar să parcurgă 100 de kilometri când i se cere să meargă 10, sau să dea şi haina când i se cere cămaşa. Secretul mărinimiei creştine şi al blândeţii este Isus Cristos: „Creştinul este o persoană care îşi deschide inima cu mărinimie pentru că are totul: pe Isus Cristos. Celelalte lucruri sunt nimic. Sunt bune, sunt necesare, dar în momentul confruntării alege întotdeauna „totul”, reprezentat de Isus Cristos. Celelalte lucruri sunt nimic, sunt bune, sunt necesare, dar în momentul confruntării aleg întotdeauna acest „tot” cu blândeţea tipic creştină ce-i caracterizează pe discipolii lui Isus. Dar nu este uşor să se trăiască astfel, pentru că se primesc multe palme, multe şi pe ambii obraji. Însă, creştinul autentic este blând, mărinimos, îşi deschide inima. Când întâlnim însă creştini cu inima chircită, închisă, micşorată…acela nu este creştinism, ci egoism cu mască de creştinism”.
Adevăratul creştin ştie să rezolve această opoziţie bipolară, această tensiune dintre „totul” şi „nimic”, după sfatul dat de Isus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă”.
„Împărăţia lui Dumnezeu este totul, restul este secundar, nu este principal. Şi toate greşelile creştinilor, ale Bisericii, toate greşelile noastre iau naştere de la a da nimicului valoare de tot, în vreme ce „totul”, Isus Cristos, pare să nu conteze. Nu este uşor să-l urmăm pe Isus, dar nu este nici dificil, căci pe calea iubirii Domnul face lucrurile în aşa fel încât să putem merge înainte, căci Domnul ne lărgeşte inima.
Aceasta este rugăciunea pe care trebuie s-o facem atunci când ne aflăm „în faţa propunerii întoarcerii celuilalt obraz, al dăruirii hainei pe lângă cămaşa cerută şi a parcurgerii 100 de kilometri când ne-au fost ceruţi doar 10”. Trebuie să ne rugăm Domnului astfel încât să ne lărgească inima încât să fim „mărinimoşi şi blânzi” şi să nu luptăm pentru „mărunţişurile şi nimicurile de fiecare zi”.
„Când cineva face opţiunea pentru ”nimic” din aceste opţiuni iau naştere neînţelegerile în familii, în relaţiile de prietenie, în societate, neînţelegeri care sfârşesc prin războaie pentru nimic! Nimicul este întotdeauna sămânţă de război, pentru că este grăunte al egoismului. Să-i cerem Domnului să ne deschidă inima, să ne facă umili, blânzi şi mărinimoşi, căci noi avem totul, pe Isus Cristos. Fie ca Domnul să ne ferească de acele probleme zilnice construite în jurul chestiunilor ce reprezintă nimicul”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
