Liturghia Înaintesfinţitelor sau a Darurilor mai înainte sfinţite
(supranumită şi a Sfântului Grigore Dialogul)
Miercuri seara (Joi) în săptămâna I a Postului Mare.
(16) 17 martie 2016,
Sfântul Cuvios Alexie, Omul lui Dumnezeu (+sec V)
La o liturghie anterioară, a Sfântului Vasile cel Mare (duminica) sau a Sfântului Ioan Gură de Aur (în altă zi) se scoate Agneţul pentru Liturghia Înaintesfinţitelor, care se imbibă cu Sfântul Sânge şi se aşează într-o cupă şi se păstrează în chivot.
Preotul, îmbracă toate ornatele, fără să spună rugăciunile de îmbrăcare, doar le însemnează cu semnul crucii şi le sărută, apoi se aşează în faţa Sfintei Mese, uşile împărăteşti fiind acum deschise, se închină de trei ori, sărută Evanghelia, crucea şi Sfânta Masă. Ia Evanghelia cu amândouă mâinile, o înalţă deasupra antimisului, iar în timp ce face cu ea semnul crucii deasupra antimisului, spune cu glas înalt:
Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.
Se inchid uşile împărăteşti.
Îndată:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Cântăreții citesc Psalmul 103, al Creației:
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adapi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
Fie gloria Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Și iarăși:
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia!
În acest timp, preotul, stând în faţa Sfintei Mese, citeşte din Liturghier Rugăciunile Vecerniei (de la Rânduiala Vecerniei), începând cu Rugăciunea a IV-a, pentru că primele trei rugăciuni se citesc la cele trei antifoane ale Liturghiei.
Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere și cu doxologii fără de încetare ești lăudat de Sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda Ta, ca să dăm mărire numelui Tău celui sfânt; și ne dă nouă parte și moștenire cu toți cei ce se tem de Tine întru adevăr și păzesc poruncile Tale, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea V
Doamne, Doamne, Cel ce cu palma Ta cea preacurată cuprinzi toate, care ești îndelung-răbdător cu noi toți și-Ți pare rău de răutățile noastre, adu-Ți aminte de îndurările Tale și de mila Ta. Cercetează-ne întru bunătatea Ta și cu harul Tău dă-ne ca, și în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri, și fără de bântuială păzește viața noastră, cu harul Preasfântului Tău Spirit.
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care ești binecuvântat împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VI
Dumnezeule cel mare și minunat, care cu bunătatea cea nespusă și cu purtarea de grijă cea multă toate le chivernisești și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din lume și ne-ai chezășuit împărăția cea făgăduită, prin bunătățile cele promise nouă; Cel ce ne-ai ajutat și în partea cea trecută a zilei, să fim feriți de tot răul, dăruiește-ne ca și pe cea rămasă să o săvârșim fără de prihană înaintea sfintei Tale măriri, ca să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel singur bun și de oameni iubitor.
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare și preaînalt, Cel ce singur ai nemurire și locuiești întru lumina cea neapropiată; care ai făcut toată zidirea cu înțelepciune; Cel ce ai despărțit lumina de întuneric și ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna și stelele spre stăpânirea nopții; care ne-ai învrednicit pe noi păcătoșii și în ceasul de acum să întâmpinăm fața Ta cu mărturisire și să-Ți aducem lauda cea de seara; Însuți, Iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta și o primește ca pe o mireasmă cu bun miros. Seara de acum și noaptea ce vine, liniștite dăruiește-ni-le nouă; îmbracă-ne cu armele luminii; mântuiește-ne de frica nopții și de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Și ne dăruiește somnul pe care l-ai dat spre odihna neputinței noastre, ferit de toată nălucirea diavolească. Așa, Stăpâne, dătătorule al bunătăților, ca și în așternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele Tău, și cu gândul la poruncile Tale luminându-ne, să ne ridicăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătății Tale, aducând rugăciuni și cereri milostivirii Tale, pentru păcatele noastre și ale întreg poporului Tău, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează.
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După ce cântăreții au terminat de citit Psalmul 103, preotul, după ce a terminat de citit în taină rugăciunile vecerniei, de acolo, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia mare.
Dacă se celebrează Liturghia cu diacon, acesta iese pe uşa dinspre miazănoapte, se aşează în faţa iconostasului între sfeşnicele împărăteşti şi cere binecuvântarea pentru Liturghie. Rămâne acolo până se termină Psalmul 103, şi tot din faţa iconostasului rosteşte Ectenia Mare, după exclamaţiunea căreia intră în altar pe uşa dinspre miazăzi.
P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!.
P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Exclamaţiunea:
P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Acum se citeşte Catisma a XVIII-a din Psaltire, în trei stări, stări care se constituie în cele trei antifoane, în timpul cărora, preotul săvârşeşte diferite rituri, după care citeşte câte una din primele trei rugăciuni ale Vecerniei.
Strana citeşte Catisma XVIII, starea 1.
Psalmul 119.
Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a auzit.
Doamne, mântuieşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană.
Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?
Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic.
Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!
Mult a pribegit sufletul meu.
Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.
Psalmul 120.
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte.
Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.
Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.
Psalmul 121.
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "În casa Domnului vom merge!"
Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime!
Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns-unite.
Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.
Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.
Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale.
Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.
Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.
Psalmul 122.
Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
Psalmul 123.
De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.
Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor.
Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am mântuit.
Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
În timp ce la strană se citeşte starea 1 a Catismei XVIII, în altar, preotul pregăteşte la proscomidiar discul, steluţa şi acoperământul pentru disc, şi le aduce pe Sfânta Masă. Apoi citeşte Rugăciunea I a Vecerniei.
Rugăciunea I
Doamne, îndurate și milostive, îndelung-răbdătorule și mult-milostive, ascultă rugăciunea noastră și ia aminte la glasul cererii noastre. Fă cu noi semn spre bine; îndreptează-ne pe calea Ta, ca să umblăm întru adevărul Tău; veselește inimile noastre, ca să ne temem de numele Tău cel sfânt, pentru că mare ești Tu și faci lucruri minunate. Tu singur ești Dumnezeu și nu este nimeni asemenea Ție, Doamne: puternic întru milă și bun întru tărie, spre a ajuta și a mângâia și a mântui pe toți cei ce nădăjduiesc întru numele Tău cel sfânt.
După terminarea lecturii primei părţi a Catismei, preotul (sau diaconul din faţa iconostasului) rosteşte Ectenia mică
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
Strana citeşte acum Catisma XVIII, starea 2.
Psalmul 124.
Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.
Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.
Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;
Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!
Psalmul 125.
Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere.
Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"
Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.
Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
Psalmul 126.
De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.
În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.
Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.
Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.
Psalmul 127.
Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi!
Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
"Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.
Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!
Psalmul 128.
De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!
De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.
Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;
Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.
Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.
Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,
Şi trecătorii nu vor zice: "Binecuvântarea Domnului fie peste voi!" sau: "Vă binecuvântăm în numele Domnului!"
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
În timpul citirii părţii a doua din Catisma XVIII, preotul ridică Evanghelia de pe antimis şi o pune alături; desface antimisul, se închină şi scoate cupa cu Sfântul Agneţ din chivot şi îl cădeşte. Apoi, pune discul pe antimis şi ia, cu mare grijă, Sfântul Agneţ din cupă şi-l aşează pe disc, cu pecetea în sus. Cădeşte steluţa şi o pune pe disc; cădeşte acoperământul şi acoperă discul; apoi le cădeşte. Dă cădelniţa şi face trei metanii mari.
Apoi citeşte Rugăciunea a II-a a Vecerniei.
Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți, ci fă cu noi, după bunăvoința Ta, doctorule și vindecătorule al sufletelor noastre. Îndreptează-ne la limanul voii Tale; luminează ochii inimilor noastre spre cunoașterea adevărului Tău; și ne dăruiește cealaltă vreme a zilei de acum și toată vremea vieții noastre în pace și fără de păcat a o petrece, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.
După terminarea starii a doua a Catismei XVIII, preotul rosteşte Ectenia mică.
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
Se citeşte apoi Catisma XVIII, starea 3.
Psalmul 129.
Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
Şi El va mântui pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 130.
Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!
Psalmul 131.
Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.
Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,
Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.
Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.
Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
Strana se opreşte din cititul psalmului. Preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese, ridică discul cu Sfântul Agneţ la nivelul frunţii şi ocoleşte Sfânta Masă prin partea dinspre miazăzi, mergând la proscomidiar. În faţa preotului merge diaconul (dacă este), cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa. Pe tot acest parcurs, îngrijitorul sună din clopoţel. Credincioșii se așează în genunchi. După ce preotul a aşezat discul la proscomidiar, se încetează sunatul din clopoţel şi se continuă citirea parţii a treia a Catismei XVIII.
Ajungând la proscomidiar, preotul aşează discul în partea dreaptă, iar potirul în partea stângă. Toarnă vin şi puţină apă în potir, nimic zicând; acoperă potirul cu acoperământul potirului, pe care-l tămâiază; tămâiază aerul şi acoperă discul şi potirul. Apoi le cădeşte şi face trei închinăciuni.
Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.
Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: "Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău".
Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.
"Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.
Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea".
Psalmul 132.
Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!
Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.
Psalmul 133.
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.
Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Preotul se întoarce la Sfânta Masă, împătură antimisul şi aşază peste el Evanghelia. Apoi citeşte Rugăciunea a treia a Vecerniei.
Rugăciunea III
Doamne, Dumnezeul nostru, adu-Ți aminte de noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, când chemăm numele Tău cel sfânt, și să nu ne lași pe noi rușinați în așteptarea milei Tale, ci ne dăruiește, Doamne, împlinirea tuturor cererilor cele spre mântuire. Și ne învrednicește să Te iubim și să ne temem de Tine, din toată inima noastră și să facem întru toate voia Ta.
Terminându-se de citit partea a treia a Catismei, preotul rosteşte Ectenia mică.
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
P.: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei şi al mântuirii şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Cântăreții, pe versul propriu-zis indicat în Triod, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 8 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Postind, fraților, trupește, să postim și sufletește. Să dezlegăm toată legătura nedreptății. Să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice. Tot înscrisul nedrept să-l desfacem. Să dăm flămânzilor pâine și pe sărăcii cei fără de case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă (de două ori).
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
De este vreo cuviință, de este vreo laudă, se cuvine sfinților; că săbiilor și-au plecat grumajii pentru Tine, Cel ce ai plecat cerurile și Te-ai coborât. Vărsatu-și-au sângele pentru Tine, Cel ce Te-ai micșorat pe Tine însuți și chipul robului ai luat. Smeritu-s-au până la moarte, sărăciei Tale urmând. Cu ale căror rugăciuni, după mulțimea îndurărilor Tale, Dumnezeule, îndură-Te spre noi.
Altă stihiră , pe vers 2.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Ca pe niște fulgere strălucitoare trimițându-vă pe voi în toată lumea, Isus, Soarele dreptății cel înțelegător, a micșorat, cu strălucirile dumnezeiești ale propovăduirii voastre, întunericul înșelăciunii, văzătorilor de Dumnezeu Apostoli; și ai luminat pe cei ce cu viclenie erau ținuți în întunericul necunoștinței. Pe Care rugați-L să ne trimită și nouă luminare și mare milă.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
În dumnezeiescul car al virtuţilor suindu-se Ilie, cu postul fiind luminat, s-a suit spre înălţimea cerului. Acestuia râvneşte smeritul meu suflet şi posteşte de toată răutatea, pizma şi vrajba şi de desfătarea cea trecătoare şi îndulcitoare. Ca să scapi de întristarea cea cumplită şi vecuitoare a gheenei, strigând lui Hristos: Doamne, mărire Ţie.
Altă stihiră podobnică, a lui Teodor, vers 5.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Apostoli dumnezeieşti, rugătorii cei preafierbinţi ai lumii şi ocrotitorii binecredincioşilor, având puterea îndrăznirii către Cristos, Dumnezeul nostru, rugaţi-L pentru noi, rugămu-ne vouă, preacinstiţilor, ca să trecem lesne vremea cea bună a postului, şi să luăm harul Treimii celei de-o-fiinţă. Prealăudaţilor mari predicatori rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Apoi, 4 stihiri din Minei, ale Sfântului Cuvios Alexie, Omul lui Dumnezeu, vers 1.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Om al lui Dumnezeu te-am cunoscut pe tine atât cu numirea, cât și cu fapta. Că având pe pământ sărăcie nemăsurată și strâmtorare, ai strălucit cu faptele bune și pe credincioși cu minuni i-ai încredințat. Pentru aceasta, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă..
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu dorirea cea care rourează stingând, Alexie, doririle trupului cele arzătoare, cu dreaptă credință ai schimbat cămara de nuntă pentru cămara cerească, plăcerea trupului pentru dumnezeiasca asemănare cu îngerii. Împreună cu care roagă-te să ne dăruiască nouă pace și sufletelor noastre mare milă.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Necunoscut ai rămas, înțelepte, trudindu-te înaintea porților sfințiților tăi părinți, batjocorindu-te pe tine vreme îndelungată slugile tale. Și murind, te arăți prin minunile pe care le-ai săvârșit, vindecând bolile și îndepărtând duhurile cele necurate.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Iubind Hristos Dumnezeu viața ta cea liniștită și singuratică, smerită și fără de răutate, fericite Alexie, luminător a toată lumea te-ai arătat, strălucind mai mult decât soarele. Că pe soție și avuția cea vremelnică întocmai ca pe un praf le-ai socotit, necunoscut fiind mai apoi în casa părintească și numai pe Hristos ai dorit, pe care L-ai iubit. Adu-ți aminte, dar, de robii tăi, înaintea scaunului Împăratului tuturor, Hristos Dumnezeul nostru, neîncetat rugându-te pentru robii Săi, preacuvioase.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei, vers 1.
Bucură-te, curată, neobișnuită auzire! Bucură-te lemnul ce sfânt al raiului, cel sădit de Dumnezeu! Bucură-te nimicirea demonilor celor răi! Bucură-te sabie cu două tăișuri, care tai capul vrăjmașului, cu nașterea ta cea minunată! Preacurată, cu totul fără prihană, pe noi cei înstrăinați, tu iarăși ne-ai chemat.
În timp ce se cântă Stihira, se deschid Ușile Împărătești, preotul primește cădelnița, și face Ieșirea, ocolind Sfânta Masă şi ieşind pe uşa dinspre miazănoapte. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 5:
Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac (Ps 11,7).
Stih: Mântuiește-mă, Dumnezeule, că a lipsit cel cuvios, ca s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor (Ps 11,1).
Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (1,24-31 și 2,1-3), citire.
D.: Să luăm aminte.
Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viață, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.
Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
Se cântă al doilea prohimen, vers 6:
C.: Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte (Ps 12,4).
Stih: Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fața Ta de la mine? (Ps 12,4).
Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcânduse spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (2,1-22), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra,
Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială,
Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău,
Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară,
Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu,
Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea;
El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii;
El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe.
Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui.
Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău,
Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi,
Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună,
De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase,
De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortocheate,
Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe.
Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare,
Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei,
Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad;
Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu mai află cărările vieţii.
Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi,
Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el;
Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.
Sfârşindu-se de citit paremia a 2-a, preotul se întoarce în faţa Sfintei Mese, având lumânarea şi cădelniţa. Se aşează în genunchi, şi odată cu el toţi credincioşii, cântând:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Preotul se ridică, şi odată cu el şi credincioşii din partea dreaptă a navei bisericii. Preotul, cădind, rămâne tot în faţa Sfintei Mese până ce strana dreaptă cântă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Apoi, preotul trece în latura dinspre miazăzi a Sfintei Mese cădind şi spunând:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1).
Partea dreaptă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din partea stângă a navei bisericii se ridică. Strana stângă cântă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Preotul trece în latura dinspre răsărit a Sfintei Mese şi, cădind, zice:
Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Ps 140,3).
Partea stângă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din partea dreaptă a navei bisericii se ridică. Strana dreaptă cântă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Preotul trece în partea dinspre miazănoapte a Sfintei Mese şi, cădind, zice:
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele (Ps 140,4).
Partea dreaptă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din partea stângă a navei bisericii se ridică. Strana stângă cântă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Preotul cădeşte înspre proscomidiar, apoi trece în faţa Sfintei Mese şi, cădind, zice:
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Partea stângă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din partea dreaptă a navei bisericii se ridică. Strana dreaptă cântă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Preotul îngenuchează, şi cu el toţi credincioşii. Preotul cântă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta.
Preotul şi toţi credincioşii se ridică şi continuă cântarea:
Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.
Preotul dă cădelniţa şi lumânarea, apoi face, dimpreună cu toţi credincioşii, trei metanii mari.
Apoi, din faţa Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.
P.: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Doamne atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.
Rugăciunea cererii stăruitoare, în taină.
Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte de la robii Tăi această rugăciune stăruitoare, şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău, care aşteaptă de la Tine mila Ta cea bogată.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscop (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfintei bisericii acesteia şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri dreptcredincioşi, care întru cucernicie odihnesc aici şi pretutindenea.
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, a fraţilor sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfântă şi preacinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
P.: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
În Postul Mare, întru aducerea aminte a pregătirilor pentru primirea Tainei Sfântului Botez, în vechimea Bisericii, se spune Ectenia pentru cei chemaţi. În timpul rostirii Ecteniei, preotul desface antimisul.
D.: Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm,
Ca Domnul să-i miluiască pe ei,
Să-i înveţe cuvântul adevărului,
Să le descopere Evanghelia dreptăţii,
Să-i unească cu sfânta Sa catolică şi apostolică Biserică.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
D.: Mântuieşte-i, miluieşte-i, apără-i şi-i păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
D.: Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.
C.: Ţie, Doamne.
După desfacerea antimisului, preotul spune în taină rugăciunea pentru catehumeni.
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Ziditorule şi Făcătorule a toate, Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului, caută spre robii Tăi cei chemaţi şi-i mântuieşte de rătăcirea cea veche şi de vicleşugul potrivnicului. Cheamă-i la viaţa cea veşnică; luminează sufletele şi trupurile lor; numără-i împreună cu turma Ta cea cuvântătoare, peste care a fost chemat numele Tău cel sfânt.
Preotul, cu glas înalt:
P.: Ca şi aceştia împreună cu noi să mărească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Apoi, preotul sau diaconul, zice:
(Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi.
Cei chemaţi ieşiţi.
Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi.
Ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână).
Câţi suntem credincioşi, iar şi iară cu pace , Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Şi se continuă cu prima Ectenie pentru credincioşi.
Aceasta se face aşa doar până în miercurea de la mijlocul Postului. Din această miercuri, după ce preotul rosteşte Exclamaţiunea: Ca şi aceştia împreună cu noi…, preotul sau diaconul continuă aşa:
(Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi.
Cei chemaţi ieşiţi).
Câţi sunteţi pentru luminare apropiaţi-vă.
Rugaţi-vă cei pentru luminare Domnului.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
D.: Credincioşilor, pentru fraţii care se pregătesc pentru sfânta liminare şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să-i întărească şi să le dea putere.
Să-i lumineze cu lumina cunoştinţei şi a evlaviei.
Să-i învrednicească, la vremea cuvenită, de baia naşterii de a doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii.
Să-i nască din nou prin apă şi prin Spirit.
Să le dăruiască plinirea credinţei.
Să-i numere împreună cu sfânta şi aleasa Lui turmă, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Mântuieşte-i, miluieşte-i, apără-i şi-i păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
Cei pentru luminare, capetele voastre Domnului să le plecaţi.
C.: Ţie, Doamne.
Rugăciunea pentru cei ce se pregătesc pentru sfânta luminare, în taină:
Arată, Stăpâne, faţa Ta peste cei care se pregătesc pentru sfânta luminare şi doresc să scuture întinăciunea păcatului; luminează gândul lor; fă-i statornici în credinţă; întăreşte-i în nădejde; desăvârşeşte-i în dragoste; fă-i mădulare cinstite ale Hristosului Tău, Care s-a dat pe Sine răscumpărare pentru sufletele noastre.
Preotul, cu glas înalt:
P.: Că Tu eşti luminarea noastră şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Apoi, preotul sau diaconul:
(Câţi sunteţi pentru luminare ieşiţi.
Cei pentru luminare ieşiţi.
Cei chemaţi ieşiţi.
Ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână).
Câţi suntem credincioşi, iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
(Dacă se consideră, la nevoie, atât Ectenia pentru cei chemaţi cât şi Ectenia pentru cei chemaţi la sfânta luminare, se pot suprima. În acest caz, după Ectenia stăruitoare se spune Ectenia mică pentru credincioşi. Sunt două Ectenii mici, cu două Rugăciuni pentru credincioşi. Prima dintre ele se poate suprima, spunându-se doar Ectenia a doua, dinainte de Heruvic).
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Rugăciunea întâi pentru credincioşi, în taină.
Dumnezeule cel mare şi lăudat, Cere, prin moartea cea făcătoare de viaţă a Hristosului Tău, din stricăciune în nestricăciune ne-ai mutat, eliberează toate simţurile noastre din moartea patimilor, punându-le lor povăţuitor bun cugetul cel dinăuntru; şi ochiul nostru să fie ferit de toată privirea cea rea, auzul să nu asculte cuvinte deşarte, iar limba să nu fie spurcată de vorbe necuvioase. Curăţă buzele noastre, cu care Te lăudăm, Doamne; fă ca mâinile noastre să fie ferite de fapte rele şi să lucreze numai cele plăcute Ţie, toate mădularele şi gândurile noastre întărindu-le cu harul Tău.
Preotul sau diaconul:
Înţelepciune!
Preotul, cu glas înalt:
Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Apoi, Ectenia a doua pentru credincioşi.
P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Rugăciunea a doua pentru credincioşi, în taină.
Stăpâne, Sfinte, Preabunule, rugămu-Te pe Tine, Cel bogat întru îndurare: Milostiv fii nouă, păcătoşilor, şi ne fă vrednici de primirea Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, a Împăratului măririi. Că iată, preacuratul Lui Trup şi de viaţă făcătorul Lui Sânge, de mulţimea oştilor cereşti în chip nevăzut înconjurate, în acest ceas intrând, pe această masă de taină se vor pune înainte; a cărora împărtăşire fără de osândă dăruieşte-ne-o nouă, ca printr-însele ochiul minţii luminându-se, fii ai luminii şi ai zilei să ne facem.
P.: Înţelepciune.
P.: După darul Hristosului Tău, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Strana cântă Heruvicul acestei Liturghii: Acum puterile cereşti împreună cu noi nevăzut slujesc. Că iată intră Împăratul măririi. Iată Jertfa cea de taină săvârşită se înconjoară. Cu credinţă şi cu iubire să ne apropiem, ca să fim păraşi vieţii de veci. Aliluia. Aliluia. Aliluia.
Preotul, primeşte cădelniţa şi cădeşte Sfânta Masă împrejur, altarul şi toată biserica, spunând în taină Psalmul 50. Intrând în Sfântul Altar, cu mâinile ridicate, rosteşte de trei ori, în taină heruvicul: Acum puterile cereşti…
Sărută antimisul, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, se înclină spre popor şi merge la proscomidiar. Aici, ridică aerul şi-l pune pe umeri, ia discul cu Sfintele Taine cu mâna dreaptă şi-l ridică în dreptul frunţii, apoi potirul, cu mâna stângă, ţinându-l în dreptul pieptului, şi face Ieşirea mare. În faţa preotului, cu cădelniţa şi cu lumânarea merge, fie îngrijitorul, fie diaconul, fie un alt preot. Ieşirea mare se face fără a spune ceva. Doar, după ce strana a cântat prima parte a Heruvicului, ajungând la: Iată Jertfa cea de taină săvârşită se înconjoară, se face tăcere deplină, preotul, binecuvântează poporul cu Sfântul Disc, apoi se întoarce şi intră în altar. Strana continuă cântarea Heruvicului.
Pe tot parcursul Ieşirii mari, credincioşii stau în genunchi.
Intrând în altar, preotul pune Sfântul Disc și potirul pe antimis, le descopere de acoperămintele lor, ia aerul de pe umăr, îl cădeşte, acoperă cu el Sfintele, pe Care apoi le cădeşte.
Dă cădelniţa îngrijitorului, şi face trei metanii mari.
Apoi spune Ectenia.
P.: Să plinim rugăciunile noastre cele de seara, Domnului.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pentru cinstitele şi mai înainte sfinţitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit în sfântul şi cel mai presus de ceruri şi înţelegătorul Său altar, întru miros de bună mireasmă spirituală, să ne trimită nouă dumnezeiasca milă şi darul Sfântului Spirit, să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul se roagă în taină:
Dumnezeule al tainelor celor negrăite şi nevăzute, la care sunt ascunse vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei, Cel ce ne-ai descoperit slujba acestei Liturghii şi, pentru iubirea Ta de oameni, ne-ai rânduit pe noi păcătoşii să aducem Ţie daruri şi jertfe pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului; însuţi, nevăzutule Împărate, Cel ce faci lucruri mari şi nepătrunse, preamărite şi minunate şi cărora nu este număr, caută spre noi nevrednicii robii Tăi, cei ce stăm înaintea sfântului Tău jertfelnic ca înaintea tronului de heruvimi, pe care odihneşte Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, prin înfricoşătoarele Taine ce sunt puse înainte; şi curăţindu-ne pe noi şi pe credinciosul Tău popor de toată necurăţia, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale tuturor, cu sfinţire statornică. Pentru ca, întru curată conştiinţă, cu faţă neînfruntată şi cu inimă luminată, împărtăşindu-ne cu aceste dumnezeieşti Taine şi, printr-însele, vii făcându-ne, să ne unim cu însuşi Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, Care a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru el; ca aşezându-se şi petrecând întru noi Cuvântul Tău, Doamne, să fim biserică preasfântului şi vrednicului de închinare Spiritului Tău, scăpând de toată uneltirea diavolească, care cu fapta, ori cu cuvântul, ori cu gândul se lucrează, şi bunătăţile cele făgăduite să le dobândim, dimpreună cu toţi sfinţii Tăi, care din veac Ţi-au bineplăcut.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Ziua toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate; înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
C.: Dă-ne, Doamne.
P.: Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre; cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
C.: Dă-ne, Doamne.
P.: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi; sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, neînfruntat, cu pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
C.: Dă-ne, Doamne.
P.: Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Spirit cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Credincioşii se ridică.
Preotul, cu glas înalt:
P.: Şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice:
Toată adunarea spune Rugăciunea Domnească. Preotul cu mâinile ridicate.
C.: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul, cu glas înalt:
P.: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Preotul, din sfintele uşi, binecuvântează poporul.
P.: Pace (†) tuturor.
C.: Şi spiritului tău.
P.: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.
C.: Ţie, Doamne.
Preotul se roagă în taină:
Dumnezeule, Cel singur bun şi milostiv, Cel ce locuieşti întru cele de sus şi spre cele smerite priveşti, caută cu ochiul Tău cel milostiv spre tot poporul Tău şi-l păzeşte; şi ne învredniceşte pe noi pe toţi să ne împărtăşim cu aceste făcătoare de viaţă Taine; că Ţie am plecat capetele noastre, de la Tine aşteptând mila Ta cea bogată.
Cu glas înalt:
P.: Cu darul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului Tău, cu care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
Credincioşii îngenunchează, iar preotul se roagă în taină, cu mâinile ridicate:
Ia aminte, Doamne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul măririi împărăţiei Tale şi vino de ne sfinţeşte pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi, şi aici împreună cu noi nevăzut petreci; şi ne învredniceşte, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da preacurat Trupul şi cinstit Sângele Tău şi prin noi, la tot poporul.
Apoi preotul se închină de trei ori, zicând în taină:
Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
Apoi diaconul, din locul în care se află, zice cu glas înalt:
P.: Să luăm aminte.
Sfintele Taine fiind acoperite cu aerul, preotul introduce mâna dreapta pe sub el, atinge Sfintele, cu toată evlavia, zicând cu glas înalt:
P.: Sfintele cele mai înainte sfinţite, (se dau) sfinţilor!
C.: Unul sfânt, unul Domn: Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Apoi, preotul ia aerul de pe cele Sfinte, îl împătură şi-l aşază împreună cu celelate acoperăminte. De asemenea ia şi steluţa, pe care o pune cu acoperămintele.
Strana cântă cuminecarul: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul. Aliluia. Aliluia. Aliluia.
Preotul frânge cu mare grijă Sfântul Agneţ, zicând:
Se frânge şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce se frânge şi nu se împarte, Cel ce se mănâncă totdeauna şi niciodată nu se sfârşeşte; ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte. ISUS HRISTOS NI KA (ÎNVINGE)!
Apoi pune părticica IS în potir, în chipul crucii, nimic zicând.
Preotul, luând şi el o părticică din Sfântul Trupşi Sânge, zice:
Cinstitul şi preasfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos se dă mie preotului (N.), spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.
Cu toţii, celebranţi şi credincioşi, spun rugăciunile înainte de Sfânta Împărtăşanie:
Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, între care cel dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevărat însuşi preacurat Trupul Tău şi însuşi preacinstit Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile, cele de voie şi cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvântul, sau cu lucrul, cu ştiinţa şi cu neştiinţa; şi mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă: că nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da, ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisesc Ţie: pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin.
Preotul nu gustă din potir, ci spune, în taină, rugăciunea de mulţumire:
Mulţumim Ţie, Mântuitorule, Dumnezeul tuturor, pentru toate bunătăţile care ni le-ai dăruit şi pentru împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău, şi ne rugăm Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, păzeşte-ne sub acoperământul aripilor Tale şi ne dă, până la suflarea cea de pe urmă, cu vrednicie să ne împărtăşim cu Sfintele Tale, spre luminarea sufletului şi a trupului şi spre moştenirea împărăţiei cerurilor.
Apoi preotul, având Sfintele în mâinile sale, invită pe credincioşi la cuminecare, din uşile împărăteşti, spunând:
P.: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.
C.: Amin. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă.
În timp ce preotul îi cuminecă pe credincioşi, se cântă priceasna. Apoi, spune:
P.: Iată, a atins buzele voastre, va şterge fărădelegile voastre şi de păcatele voastre vă va curăţi.
Preotul rosteşte cu glas înalt, binecuvântând pe credincioşi cu sfântul potir:
P.: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi (†) binecuvântează moştenirea Ta.
C.: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururi lauda Lui în gura mea. Pâinea cea cerească şi paharul vieţii. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Aliluia.
Preotul aşează Sfintele pe antimis şi le tămâiază, zicând în taină:
Înalţă-Te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta!
Dă cădelniţa, ia Sfintele cu toate acoperămintele, se întoarce spre popor şi le duce la proscomidiar, zicând:
P.: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Credincioşii se ridică din genunchi.
C.: Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, cu preaonoratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Preotul adună cu mare grijă toate părticelele de Împărtăşanie care au rămas pe antimis, apoi îl împătură. Apoi spune ectenia.
P.: Drepţi! Împărtăşindu-ne cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
P.: Seara toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
C.: Ţie, Doamne.
Făcând semnul crucii cu Sfânta Evanghelie deasupra antimisului, preotul spune cu glas înalt:
P.: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
P.: Cu pace să ieşim.
C.: Întru numele Domnului.
P.: Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi.
Rugăciunea Amvonului preotul o spune ieşind în faţa iconostasului, sub candelabru.
P.: Stăpâne Atotţiitorule, Cel ce cu înţelepciune ai zidit toată făptura şi, pentru nespusa Ta purtare de grijă şi multă bunătatea Ta, ne-ai adus întru aceste preacinstite zile, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre înfrânarea poftelor şi spre nădejdea învierii; Cel ce, în patruzeci de zile, ai dat în mâna slujitorului Tău Moise, tablele cele cu dumnezeieştile porunci, dă-ne şi nouă, Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţită să o păzim, capetele nevăzuţilor vrăjmaşi să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără osândă să ajungem a ne închina şi sfintei Învieri. Că s-a binecuvântat şi s-a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
C.: Amin. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! (de 3 ori)
Preotul intră în altar pe uşile împărăteşti, se îndreaptă spre Sfintele de la proscomidiar şi spune în taină:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai adus întru aceste preacinstite zile şi ne-ai făcut părtaşi înfricoşătoarelor Tale Taine, uneşte-ne cu turma Ta cea cuvântătoare li ne arată moştenitori ai împărăţiei Tale, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul, din sfintele uşi, binecuvântează credincioşii, zicând:
P.: Binecuvântarea Domnului (†) să vină peste noi, cu al Său dar şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
P.: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ţie.
C.: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de 3 ori). Părinte, binecuvântează.
P.: Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale celui între sfinţi părintele nostru Grigorie Dialogul, papă al Romei şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
C.: Amin.
Preotul, întorcându-se spre icoana Mântuitorului, şi întrând în altar, spune:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, ândură-Te spre noi.
C.: Amin.
Preotul merge la proscomidiar şi consumă Sfintele din potir cu mare cuviinţă, purificând potirul atât cât este nevoie. Lasă în ordine proscomidiarul.
Apoi sărută Sfânta Masă şi spune în taină:
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: Lumină spre descoperirea neamurilor şi mărire poporului Tău, Israel.
Apoi troparul şi condacul Sfântului Grigorie Dialogul:
Cel ce, de sus, de la Dumnezeu, ai luat dumnezeiescul har, mărite Grigorie şi, cu puterea Aceluia întărindu-te, de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Mărire…, condacul.
Ca un păstor te-ai arătat lui Hristos, Începătorul păstorilor, şi părtaş călugărilor te-ai făcut, părinte Grigorie, povăţuindu-i către cetatea cea cerească, de unde ai învăţat turma lui Hristos poruncile Lui, iar acum cu ei te bucuri şi dănţuieşti în corturile cereşti.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
