Mare este Domnul şi vrednic de laudă
În cetatea Dumnezeului nostru.
Muntele Tău cel sfânt e o înălţime minunată,
Este bucuria întregului pământ.
Muntele Sionului, adevărată locuinţă dumnezeiască,
Este cetatea Marelui Împărat.
Dumnezeu, în palatele ei
S-a dovedit un mare apărător.
Iată, împăraţii făcuseră alianţe
Înaintau împreună.
Au privit:
Înmărmuriţi, cuprinşi de panică, au luat-o la fugă,
Acolo i-a cuprins neliniştea,
Dureri ca cele ale naşterii,
Ca un vânt puternic din răsărit,
Care sfărâmă corăbiile Tarsisului.
Precum am auzit, aşa am şi văzut
În cetatea Domnului puterilor,
În cetatea Dumnezeului nostru;
Dumnezeu a întemeiat-o pe veci.
O, Dumnezeule, contemplăm mila Ta,
În mijlocul templului Tău.
Precum numele Tău, Dumnezeule,
Aşa se răspândeşte şi lauda Ta până la marginile pământului;
Dreapta Ta este plină de dreptate.
Să se veselească Muntele Sionului
Şi să se bucure cetăţile lui Iuda
Pentru judecăţile Tale, Doamne.
Înconjuraţi Sionul, cuprindeţi-l,
Număraţi turnurile lui.
Observaţi zidurile lui, cercetaţi-i palatele
Ca să povestiţi generaţiilor viitoare.
Acesta este Dumnezeu,
Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului;
El e călăuzitorul nostru pentru veşnicie.
Psalmul 47 este un cântec prin care se exprimă admiraţia pentru felul în care Domnul Dumnezeu apără muntele Sionului, locul credincioşilor, în faţa atacurilor regilor duşmani care dau asaltul. Sfinţii Părinţi au atribuit şi o însemnătate cristologică acestei rugăciuni. În interpretarea acestora, muntele este Mântuitorul Cristos iar cetatea este Biserica.
Muntele Tău cel sfânt e o înălţime minunată, este bucuria întregului pământ. Prin coborârea între oameni a Fiului lui Dumnezeu a sosit bucuria pe pământ: tristeţea păcatului apune şi puterea morţii dispare. Bucuria întregului pământ este veselia tuturor credincioşilor care au dobândit iertare şi se simt în pace cu Dumnezeu, prin răscumpărarea împlinită de Cristos.
Înconjuraţi Sionul, cuprindeţi-l, număraţi turnurile lui. Amintindu-ne că Sionul este simbolul Bisericii, partea din psalm care urmează, este manifestarea dragostei pe care creştinii trebuie să o arate Mamei care i-a născut prin botez. Credincioşii sunt chemaţi prin aceste versete să îmbrăţişeze Biserica, să îşi arate iubirea care i-o poartă, să o apere prin fapte bune, rugăciuni şi virtuţi, să o păzească de primejdii.
Ca să povestiţi generaţiilor viitoare În versetul acesta se concentrează misiunea creştinilor exprimată de părintele Teodoret: “Fiecare generaţie trebuie să transmită celei care urmează că Domnul este Dumnezeul nostru şi păstorul nostru pentru veşnicie”.
