Nu doar Statul Islamic este acela care îi persecută și îi discriminează pe aceia care cred în Cristos. În lume, peste 100 de milioane de creștini sunt victimele discriminărilor, persecuților și ale violențelor, adoptate de regimurile totalitare sau de adepții altor religii, după raportul dosarului „Persecutați: creștini și minorități strânși în menghină între terorism și migrații forzate”, publicat de Caritas Italia. Un document care evidențiază situațiile tragice, dintre care unele sunt foarte rar abordate de către mass-media. Numai în Coreea de Nord, condusă de sângerosul regim comunist, aproximativ 70 de mii de creștini sunt închiși în lagăre de detenție pentru credința lor.
Violențe și discriminări sunt de ordinea zilei în aproape toate țările islamice sau unde majoritatea este musulmană, în special în Somalia, Irak, Siria, Afganistan, Sudan și Iran. Dar și în Indonezia (cel mai populat stat islamic cu 200 de milioane de locuitori), și în India, unde convertiri forțate și persecuții sunt puse în aplicare atât de extremiștii islamici cât și de cei hinduși: „Numărul creștinilor persecutați în lume este între 100 și 150 de milioane. Acestă cifră, în continuă creștere, face din creștinism religia cea mai persecutată de pe planetă”, a spus Cardinalul Jean-Louis Tauran, președintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a Enciclicii Pacem in Terris, în octombrie 2013. Din păcate, de atunci și până astăzi, situația creștinilor în lume a suferit o deteriorare și mai mare.
Din noiembrie 2013 până la 31 octombrie 2014, în raportul Caritas se estimează că numărul creștinilor uciși din motive strâns legate de credința lor este de 4.344, în timp ce bisericile atacate din același motiv au fost 1.062. O barbarie care afectează, de asemenea, multe alte minorități religioase și etnice și care relevă o creștere alarmantă a intoleranței. Mai ales în Orientul Mijlociu, teatrul conflictelor din Siria și din Irak, și al prezenței miliției Statului Islamic, care cu un an în urmă cucereau orașul Mosul, determinând începutul unui exod care în câteva săptămâni a implicat mai mult de un milion de persoane, constrânși să să refugieze în regiunea Kurdistan: creștini și alte minorități, ospitați în special în regiunea Erbil, Dohuk și Zakho. Odată cu evoluția războiului, situația s-a agravat și mai mult datorită noilor valuri de persoane strămutate în regiunea Kurdistan. „Biserica locală s-a mobilizat imediat și a oferit adăposturi în curți, în biserici și în fiecare spațiu disponibil”, a spus directorul Caritas Italia, Pr. Francesco Soddu, care, împreună cu secretarul general al Conferinței Episcopilor Italieni, Mons. Galatino, au vizitat refugiații din Erbil. Biserica din Italia a promovat deja o zi de rugăciune, pe 15 august, iar Papa Francisc a subliniat în mod repetat chestiunea. Apoi angajamentul Caritas s-a concentrat pe proiecte de asistență în eparhiile din Erbil și Dokul, de peste un milion de euro, pentru 13.000 de familii de creștini constrânse să fugă din locurile lor de reședință.
Mai mult, exodul creștinilor din Irak și din întreg Orientul Mijlociu este în curs de desfășurare de peste 10 ani, începând să se consolideze odată cu prezența tot mai mare a al-Quaeda și a grupurilor jihadiste sunite în Irak, după căderea regimului Saddam Hussein în urma invaziei anglo-americane. Dintr-un milion de creștini care trăiau în Irak în 2003, astăzi au mai rămas mai puțin de 400.000, poate chiar mai puțini în Siria, unde înainte de război diferitele comunități creștine numărau 1.800.000 de persoane, 10 % din populația națională.
Cu câteva zile în urmă, un reportaj al publicației New York Times se întreba dacă „vom asista la sfârșitul creștinismului în Orientul Mijlociu”. Întrebare mai mult decât legitimă, chiar dacă se semnalează, în Siria și în Irak, crearea de brigăzi de combatanți creștini, care au ca scop eliberarea orașelor și satelor ocupate de Statul Islamic. De asemenea, au ca obiectiv de a-i învinge pe jihadiștii suniți care ocupă casele, distrug biserici, răpesc femei și copii. Mulți analiști estimează că, chiar și după ce ISIS va fi înfrânt, pentru creștini va fi întotdeauna puțin spațiu într-un Orient Mijlociu, copleșit de sectarismul alimentat de ciocnirea dintre șiiți și suniți, destinat probabil să se dezvolte pentru mai mulți ani. Mai mult decât atât, nu există nici o îndoială asupra faptului că cei care îi discriminează pe creștini în mare parte sunt islamicii. Raportul Caritasului nu o spune în mod explicit, dar din cele 50 de țări în care creștinii suferă violențe majore, 38 sunt musulmane.
Desigur, nu lipsesc excepțiile: China, Vietnam, India, Coreea de Nord și Laos, dar în principal statele musulmane persecută minoranțele. Dincolo de raportul Caritas și de evaluarea New York Times rămâne un alt fapt indiscutabil deranjant. Dacă violențele, războaiele și discriminările sunt cele care îi alungă pe creștini din Orientul Mijlociu și în general din lumea islamică, imigrația sălbatică și moliciunea conducătorilor noștri favorizează o creștere exponențială a musulmanilor în Europa. Este dificil să o considerăm o veste bună.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:lanuovabq.it