Icoana venerată ca făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Bixad are o istorie frământată la care merită să reflectăm.
La cererea Arhimandritului Isaia, primul egumen al Mănăstirii Bixadului, un cunoscut pictor din vremea aceea pictat o icoană inspirată după icoana Maicii Domnului care se afla la Roma, intitulată „Salus Populi Romani” – Mântuirea Poporului Romei. Acea icoană este venerată ca ocrotitoare a creştinilor din Roma, foarte veche şi se credea despre ea că ar fi pictată de însuşi Sfântul Evanghelist Luca. Icoana comandată de Isaia a fost sfinţită de Papa Clement al XI-lea (după cum spunea în 1922 Clemente Gavriş în monografia mănăstirii) şi predată egumenului Bixadului care a aşezat-o la loc de cinste înaintea iconostasului mănăstirii.
De-a lungul timpului, numeroase sunt minunile atribuite ajutorului Maicii Domnului către cei care s-au închinat cu credinţă curată în faţa acestei icoane. Multe dintre aceste minuni şi ajutoare sunt consemnate în arhive şi scrieri vechi dar şi mai recente.
Anul 1948 a marcat scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite, arestarea episcopilor, a profesorilor de teologie, a călugărilor şi a clerului care nu accepta să renunţe sub nici o formă la credinţa sa.
Dacă episcopii au fost arestaţi de abia în luna octombrie, exponenţii de bază a monahismului Ordinului Sfântului Vasile, Athanasie Maxim şi Gheorghe Marina au fost arestaţi încă din primăvara anului 1948.
În mănăstirea de la Bixad, alături de ceilalţi părinţi şi fraţi, erau şi părinţii Lucian şi Augustin Pop care erau şi fraţi de sânge. Aceştia mai aveau un frate, laic, Aurel Pop, care era pictor. Prevăzând urgia ce avea să vină asupra mănăstirii şi a Bisericii Greco-Catolice din România, fraţii călugări Pop au comandat lui Aurel Pop să facă trei còpii ale icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Bixad. Una dintre ele a fost pusă în biserica mănăstirii, a doua a ajuns în capela clandestină a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare în Satu-Mare, strada Gheorghe Doja nr. 5 (aceasta a fost dusă la mănăstirea din Prilog) iar a treia a fost depusă spre venerare în casa ordinului basilian din Cluj, strada C-tin Brâncuşi, nr. 37.
Icoana originală de la mănăstirea Bixad, cea făcătoare de minuni, a fost ascunsă, îngropată în pământ în şură la Dumitru Oros din Moişeni în anul începutului prigoanei făţişe, în 1948. Acolo a stat icoana până ce apele s-au mai liniştit. Când vitregia vremurilor a permis, pentru a feri icoana de deteriorare, părintele Gheorghe Marina a dezgropat icoana şi a trimis-o la Cluj, aşa cum se hotărâse în comunitatea călugărilor basilieni.
Dar ordinul Sfântului Vasile era în clandestinitate în acea perioadă, la fel ca şi întreaga Biserică Greco-Catolică. De teamă ca icoana să nu le fie confiscată, părintele ieromonah Silviu Prunduş, a încredinţat icoana spre păstrare, în bună credinţă, arhiepiscopului ortodox al Clujului, Teofil Herineanu, care a promis că o va restaura. Acesta, însă, a păstrat icoana într-o cameră încălzită cu gaz metan în sobă de teracotă peste iarnă, fapt care a accentuat deteriorarea icoanei. Văzând acestea, părintele Prunduş a luat icoana de acolo şi au păstrat-o, el împreună cu că basilieni, cum au putut mai bine.
În anii de după 1989 icoana a fost conservată şi restaurată la Bucureşti.
Această icoană originală a istoricei mănăstiri a Bixadului se află acum la mănăstirea călugărilor basilieni din Prilog şi va fi venerată acolo, din nou după 67 de ani, începând din 29 iunie 2015, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când PS Vasile, episcopul Maramureşului, în sobor de preoţi şi călugări, va celebra acolo liturghie solemnă arhierească şi vor cinsti icoana făcătoare de minuni.
Pr. Dr. Eduard-William Fărtan
Rectorul Misiunii Române Unite la Londra
