Uneori suntem ca o navă frumoasă, dar care stă în port. Miercuri, 9 aprilie a.c., papa Francisc a transmis cateheza scrisă pentru obișnuita întâlnire săptămânală cu romanii și pelerinii, care nu s-a mai desfășurat pentru că pontiful urmează la domiciliu parcursul clinic de refacere. În a patra cateheză din seria jubiliară ”Viața lui Isus. Întâlnirile”, papa a prezentat dialogul lui Isus cu omul care avea multe bogății și căuta viața veșnică (cf. Mc 10, 17-22).
Dialogul lui Isus cu omul care avea multe bogății a fost în centrul celei de-a patra cateheze a papei Francisc din seria ”Viața lui Isus. Întâlnirile”, având ca titlu ”Omul bogat. Isus l-a privit fix (Mc 10, 21)”.
Prezentând un comentariu la pagina evangheliei după sfântul Marcu (10,17-22), papa a remarcat că această persoană care l-a întâlnit pe Isus nu are nume, dar are o lungă experiență în păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el ”nu a găsit încă sensul vieții. Îl caută. Poate fi unul care nu s-a hotărât până la capăt, în ciuda aparenței de persoană angajată. Dincolo de cele pe care le facem, de sacrificii sau succese, într-adevăr, ceea ce contează cu adevărat pentru a fi fericiți este ceea ce ducem în inimă. Dacă o navă trebuie să plece și să lase portul pentru a naviga în largul mării, poate să fie o navă minunată, cu un echipaj excepțional, dar dacă nu-și scoate contragreutatea și ancorele care o țin pe loc, nu va reuși să plece niciodată. Acest om și-a construit o navă de lux, dar a rămas cu ea în port”.
Evanghelistul ne spune că acest om a alergat în întâmpinarea lui Isus ca să-l întrebe ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică (v. 17). Întrebarea lui, continuă papa, arată că ”acest om nu cunoaște vocabularul gratuității. Totul pare că i se datorează. Viața veșnică este pentru el o moștenire, ceva care se dobândește de drept, printr-o meticuloasă observanță a angajamentelor. Dar într-o viață trăită în acest fel, chiar cu un scop bun, cu siguranță, ce spațiu poate să aibă iubirea?”.
Isus, însă, merge dincolo de acest frumos ”curriculum” și privește în interiorul lui. Fixându-l cu privirea, Isus ”l-a îndrăgit” (v. 21). ”Isus”, subliniază papa în cateheza scrisă, ”îl iubește pe acest om chiar mai înainte de a-i adresa invitația de a-l urma. Îl iubește așa cum este. Iubirea lui Isus este gratuită, exact opusul logicii de merit care îl frământa pe acest om”. De aceea, Isus îi propune să-și schimbe modul de a trăi și de a se relaționa cu Dumnezeu. ”Isus, într-adevăr, recunoaște că în el, ca în noi toți, există o lipsă. Este dorința pe care o ducem în inimă de a fi iubiți. Este o rană care ne aparține ca ființe umane, rana prin care poate să treacă iubirea. Pentru a acoperi această lipsă nu e necesar «a cumpăra» recunoaștere, afecțiune, considerație. E nevoie, în schimb, de «a vinde» tot ceea ce ne îngreunează ca să facem inima mai liberă. Nu este de folos a continua să luăm pentru noi, ci mai degrabă a dărui celor săraci, a pune la dispoziție, a împărți”.
La finalul dialogului, ”Isus îl invită pe acest om să nu rămână singur. Îl invită să-l urmeze, să intre în spațiul unei legături, să trăiască o relație”. Dar ”acest om nu acceptă invitația lui Isus și rămâne singur pentru că îl țin legat în port contragreutățile vieții sale. Tristețea este semnul că nu a reușit să plece. Uneori, ne închipuim că sunt bogății, în schimb sunt numai poveri care ne blochează. Speranța este ca această persoană, la fel ca fiecare dintre noi, să se poată schimba mai devreme sau mai târziu și să se hotărască să meargă în larg”.
”Să încredințăm Inimii lui Isus toate persoanele triste și nehotărâte”, este îndemnul papei de la finalul catehezei de miercuri, ”pentru ca să poată simți privirea iubitoare a Domnului”.
